Senatul României a votat, miercuri, 25 iunie 2008, o iniţiativă de modificare a Legii audiovizualului nr. 504/2002, vizând obligativitatea posturilor de radio şi de televiziune de a difuza într-o pondere egală ştiri pozitive şi negative.
Am luat cunoştinţă de reacţiile politicienilor şi jurnaliştilor la această lege.
Călin Popescu Tăriceanu s-a grăbit să-i trimită preşedintelui României o epistolă prin care îi cere să nu promulge legea, motivând că e o încălcare a libertăţii presei. Acelaşi motiv a fost invocat şi de organizaţiile profesionale ale breslei în aceeaşi solicitare adresată de Traian Băsescu, de a nu promulga legea.
Sunt şi eu de acord că legea e o prostie, o uriaşă prostie în România lui 2008.
Sunt şi eu de acord că ea încalcă libertatea de expresie.
Sunt şi eu de acord că vina nu e atât a iniţiatorilor, cât a plenului, care a votat-o.
Nu pot fi de acord însă cu indignarea uriaşă stârnită de această lege.
Pentru că în criticarea ei se aduce un singur argument: cel privind libertatea presei.
Pentru o mare parte a publicului, un astfel de argument s-ar putea să n-aibă efect.
Pentru că marele public observă şi el ponderea uriaşă a ştirilor şi materialelor dedicate crimelor, jafurilor, accidentelor rutiere.
Ar fi trebuit, poate, să primim mai calmi legea şi s-o punem la îndoială şi cu alte argumente.
Iată câteva dintre acestea:
1) Legea ar fi valabilă doar pentru posturile publice, instituţiile care trăiesc din bani de la buget.
2) Legea confundă excesul de violenţă, cu excesul de ştiri proaste.
3) Legea e totalmente inaplicabilă. Pentru că ştire negativă şi ştire pozitivă sunt greu de definit.
O ştire e negativă sau pozitivă în funcţie de unghiul din care o priveşti.
Suspendarea preşedintelui, ca să dau un exemplu, e o ştire negativă pentru PD-L. Pentru PSD, PNL, PC, PRM, UDMR, e o ştire pozitivă.
La fel, ea e negativă sau pozitivă în funcţie de adversarii sau amicii lui Traian Băsescu.
Sub acest semn, eu nu sunt atât de îngrijorat de efectele lLegii asupra presei.
Pentru că, în orice moment, pot dovedi că o ştire aşa-zis negativă e una pozitivă.
N.B. Şi nu pot să mă întreb: de ce aşa-zisele organizaţii ale breslei n-au fost la fel de indignate de grava încălcare a libertăţii de către Traian Băsescu, prin gestul mârlănesc faţă de ziarista de RFI?!
