Moţiunea de cenzură a adus în prim-plan Protocolul unei alianţe dintre PSD şi PD. Contrar prostiilor zise de tot felul de băgători de seamă, o alianţă cu PD nu e nici o nenorocire. Nici pentru PSD, nici pentru PD. Ba chiar, dacă ne gândim la pragmatismul PD, o alianţă a PSD cu acest partid e mult mai posibilă decât una cu PNL, formaţiune rămasă într-un anticomunism anacronic şi de prisos. Problema, marea problemă, e a felului în care conducerea PSD a decis alierea cu PD: Fiind vorba de o mutaţie strategică, era normal ca ea să fie bine pregătită, dar mai ales discutată şi votată la toate nivelurile. Şi din mai multe motive:
1) De ceva timp, PSD a avut drept adversar crâncen declarat PD şi şeful mărturisit al acestui partid, Traian Băsescu. Ba, mai mult, PSD a fost un aliat – chiar dacă discret – al PNL. O asemenea schimbare de alianţă cere neapărat pregătire temeinică şi acceptul întregului partid.
Altfel, noua mişcare risca să treacă drept una născută din nevoia de a fi la putere cu orice preţ.
2) Moţiunea de cenzură a fost aprobată de partid ca o formulă de precizare necesară a poziţiei de partid de stânga.
Textul Moţiunii e axat pe o platformă de Stânga, ba chiar pune unele accente pe una de Stânga a Stângii.
Nu s-a discutat un moment participarea la guvernare şi, cu atât mai puţin, în alianţă cu PD.
Partidul Democrat e o formaţiune aparte pe scena noastră politică. Mai toate partidele sunt conduse, cu o mână de fier, de Lideri.
De un Lider e condus şi PD. Lider e puţin spus.
Traian Băsescu, pentru că despre el e vorba, se comportă faţă de PD ca un Dictator zbanghiu.
Oameni în toată firea, cu neveste şi copii, liderii PD nici nu respiră fără a se întreba dacă asta nu-l supără cumva pe Jupânul din Deal.
Tipul de lider PD în stare să-i facă faţă lui Traian Băsescu e Emil Boc.
Pentru că Emil Boc răspunde ca un radar tuturor tresăririlor celui din Deal.
În aceste condiţii, un partid poate vorbi de o alianţă cu PD doar pe hârtie. În realitate, el poate vorbi de o Alianţă cu Traian Băsescu. Traian Băsescu a fost însă cel pe care PSD l-a suspendat.
O mutaţie precum alianţa cu PD ar însemna o mutaţie spectaculoasă în relaţia cu Traian Băsescu.
Format la şcoala anti-Băsescu, electoratul PSD ar rămâne buimăcit de o bruscă gudurare pe lângă Traian Băsescu.
Congresul din aprilie 2005 şi-a motivat alegerea lui Mircea Geoană prin nevoia ca partidul să fie condus de o echipă. Asta înseamnă că noul preşedinte nu-şi putea permite să aibă cu PSD relaţia pe care o avuseseră Ion Iliescu şi Adrian Năstase.
Nici vorbă de îndeplinirea acestor condiţii în cazul Alianţei cu PD.
Ea s-a decis, de Mircea Geoană şi câteva puiuţi politici din jur, în câteva zile.
Şi nu în văzul opiniei publice, ca urmare a unor convorbiri oficiale, ci prin boscheţi.
Câţiva parlamentari în frunte cu Ion Iliescu au fost acuzaţi că au adus pagube partidului votând împotriva Moţiunii.
Prin felul iresponsabil în care au decis alianţa cu PD, cei care au adus pagube partidului sunt Mircea Geoană şi puiuţii din jurul lui.
