A absolvit Facultatea de Mecanică, dar a ales să călătorească în universul scriiturii, reuşind să scoată până în prezent trei lucrări importante pentru peisajul scriitoricesc de la noi.
Omul de litere Cristian Nedelcu şi-a descoperit pasiunea pentru scriitură în timpul adolescenţei. A ales însă să facă o facultate cu profil real, deoarece, în „1989, când dădeai la facultate, ţineai cont de cu totul alte lucruri decât cele care sunt astăzi luate în considerare: dacă alegeai filologia, puteai să prinzi o repartiţie la ţară şi uşile se închideau. Facultatea de Mecanică avea avantajul că primeai repartiţie în oraş. Dincolo de aceste aspecte, Mecanica mi-a oferit un aparat matematic, pe care l-am folosit mai târziu în lucrările mele“. Debutul publicistic a avut loc în 1992, în revista Dilema, cu articolul „Cine ce pierde“. I-au urmat bineînţeles nenumărate materiale, unele cronici dramatice care au fost publicate în Mozaicul. Cronicile dramatice l-au condus şi spre prima carte publicată. „Prima lucrare a pornit de la nişte cronici pe care le-am făcut la Festivalul Shakespeare. Mi s-a cerut la un moment dat să fac o cronică a întregului festival. De la analiza sa, am ajuns la cea a textelor lui Shakespeare. În cadrul festivalului au fost prezentate şi unele cărţi. La un moment dat, prin ianuarie, am vorbit cu Emil Boroghină şi l-am întrebat dacă îmi publică o carte despre Shakespeare în cadrul festivalului. Iniţial a crezut că este vorba despre o lucrare în care îmi strâng cronicile de teatru. Aveam alt proiect însă, o carte de eseuri despre Shakespeare. A acceptat, aşa că m-am apucat de lucru. Am scris-o în câteva luni, sub presiunea timpului. Aşa scriu cel mai bine. Am avut norocul ca lucrarea să fie ilustrată de Lucian Irimescu. Eu scriam un eseu, el se uita peste el şi apoi concepea un desen pentru el. Pentru că se lansa în cadrul Festivalului Shakespeare, m-am gândit să-l traduc şi-n engleză, printre invitaţi fiind nu numai români, ci şi oaspeţi din afara ţării. M-a ajutat Alina Ţenescu. A făcut o muncă extraordinară, e greu să-l traduci pe Shakespeare. De un real ajutor mi-a fost şi soţia mea, care mi-a bătut la maşină, într-un timp foarte scurt, manuscrisele şi a făcut corectura. A ieşit de sub tipar cred că în dimineaţa zilei când a fost lansată“, a povestit Cristian Nedelcu.
Prezentarea cărţii la lansare de către John Elsom, preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, a venit ca o răsplată a talentului şi muncii scriitorului.
De la „Canonul marginal“ la „Întâmplări din viaţa mea“
Un an mai târziu, altă idee de carte s-a născut. Era vorba mai mult de o mai veche pasiune pentru bancuri. I-au stat la îndemână materialele adunate încă dinainte de 1989, dar şi orele de studiu la Masteratul de Comunicare Interculturală din cadrul Facultăţii de Litere din Craiova. Tehnicile dobândite de-a lungul celor doi ani de studiu i-au înlesnit analiza, astfel că, în 2006, a apărut „Canonul marginalului“, o „încercare de analiză a bancului“, cum îşi prezintă cu modestie autorul lucrarea, care a apărut în cadrul celei de-a doua Conferinţe Internaţionale de Antropologie ANTROPOEST, „Poetici şi politici în antropologie“.
De un real ajutor a fost şi munca soţiei, Diana, care era obişnuită cu sarcinile de editor, primite în timpul conceperii primei cărţi. Aceasta a avut misiunea suplimentară de a căuta în teancul de material brut genul de banc potrivit. „Am scris din nou contra timp. Tot Diana a fost cea care m-a ajutat. De data aceasta, nu a făcut doar corectură şi editare de text, îmi furniza genul de banc de care aveam nevoie, căutând în materialul brut“, a completat Cristian Nedelcu. Şi această carte a fost tradusă în engleză, cu un efort considerabil din partea Valentinei Duţescu, întrucât, „dacă e greu să-l traduci pe Shakespeare, bancurile sunt aproape imposibil de tradus“.
După lansare, Cristian Nedelcu s-a retras pentru a mai duce la capăt un proiect, concretizat în acest an, o carte dialog „Întâmplări din viaţa mea“. Astăzi începe altul – o piesă de teatru, o continuare a celei care a obţinut în 2001 premiul doi la Festivalul „Moştenirea Văcăreştilor“ de la Târgovişte -, căci alt premiu trebuie să vină să îmbogăţească galeria celor existente, tot astfel cum o nouă lucrare purtând semnătura lui Cristian Nedelcu trebuie să iasă de sub tipar îmbogăţind tezaurul scriitoricesc oltenesc.
