Preparatorul fizic al Universității Craiova din sezonul eventului 1991, prof. Fane Cioacă, decedat duminică noapte, a absolvit Institutul de Cultură Fizică și Sport, cu dublă specializare: fotbal și atletism. Într-un interviu publicat în cartea „Fenomenul UNIVERSITATEA ‘91. La Craiova, revoluția a început mai devreme” (Ion Jianu, Editura de Sud, 2008), Fane Cioacă a rememorat cariera sa sportivă. Publicăm mai jos un fragment din acest interviu cuprinzând amănunte picante din istoria eventului Științei din 1991.
Fane Cioacă:
„N-am dopat jucătorii Universității !”
Ion Jianu: Sunteți profesor de educație fizică și sport cu dublă specializare (fotbal și atletism) și ați debutat în lumea sportului din Craiova ca președinte la Electroputere (1964), apoi, după o escală la Liceul ”Bălcescu” (actualul Colegiu ”Carol I”), ați trecut la Universitatea, în fotbal (1986). Cum?
Fane Cioacă: Titi Teașcă, pe când era antrenor principal la Universitatea, m-a rugat să-i dau pentru pregătirea echipei-fanion câteva programe de ”alergări”. Titi Deliu, secundul lui din acea perioadă, care era plecat cu echipa națională de tineret în Spania, mi-a sugerat că ar fi bine să-l ajut pe Teașcă. Asta se petrecea în returul sezonului ’76/’77. Eram director adjunct la prestigiosul Liceu ”Nicolae Bălcescu”, aveam un viitor în față în învățământ, dar am acceptat oferta lui Teașcă. I-am explicat ”Piticului” că detașarea mea la fotbal, la Universitatea, depinde de directorul liceului, un om influent pe atunci, Nicolae Andrei, fratele lui Ștefan Andrei.
”Am colaborat cu Titi Teașcă”
I.J.: Erați de acord cu plecarea în fotbal, părăsind un loc călduț, de director adjunct?
F.C.: Da. Nicolae Andrei m-a luat la rost. ”Ești nebun, avem multe evenimente aniversare, investiții importante, iar tu vrei să pleci?!”, mi-a reproșat acesta, altfel un om admirabil. Eram și antrenor al lotului național de atletism (juniori). Am colaborat totuși cu Teașcă, iar peste ani am ajuns să fiu perceput ca antrenor de fotbal.
I.J.: Adevărații pași în fotbal i-ați făcut cu Sorin Cîrțu.
F.C.: În toamna lui ’88, Sorin Cîrțu a fost numit antrenor principal la Universitatea, iar în iarnă el a făcut un cantonament la Băile Felix, unde eram și eu în pregătire cu atleții. Atunci m-a rugat să-l ajut, să am o colaborare permanentă cu Universitatea. Am fost de acord, dar și pe el l-am rugat să-mi rezolve problemele privind detașarea mea din învățământ. În cele din urmă am ajuns la Universitatea, alături de Sorin Cîrțu.
I.J.: Altă lume, alte probleme!
F.C.: Depinde cum se interpretează. Am intrat în lumea învolburată a fotbalului, dar îmi era destul de cunoscută. Eu jucasem fotbal în Divizia C, la Turnu Măgurele, și la facultate m-am dus pentru fotbal, dar un concurs de împrejurări a făcut să termin cu dublă specializare, fotbal și atletism. Mi-a plăcut fotbalul! Chiar din primul sezon, ’88/’89, am simțit gustul performanței. Universitatea s-a luptat atunci pentru accederea în cupele europene cu o formație protejată de milițieni, securiști – Flacăra Moreni. Înspre finalul campionatului, am fi putut depăși în clasament pe Flacăra, dar persoanele din anturajul celor din Moreni aveau metode specifice de organizare și trucare a rezultatelor. Astfel, la un meci important al Universității la Sibiu (1-1), n-am reușit să obținem cele două puncte (pe atunci se acordau două puncte pentru victorie, n.a.), gazdele fiind ajutate de arbitru: la 0-1, Inter Sibiu ne-a egalat fraudulos! Am terminat campionatul acela pe locul V, la egalitate de puncte cu Flacăra Moreni. Craiova avea echipă bună. E suficient să nominalizez câteva nume: Gică Popescu, Emil Săndoi, Vasile Mănăilă, Adrian Popescu, Pavel Badea, Gigi Ciurea și alții. Iar asta s-a văzut în următorul sezon, ’89/’90, Universitatea terminând campionatul pe locul III. A fost sezonul în care Gică Popescu a explodat pur și simplu, devenind cu adevărat liderul Științei. Sorin Cîrțu a făcut și câteva plombe în lot, Craiova a obținut rezultate deosebite și astfel am acces în cupele europene, ediția ’90/’91. După cele două campionate – ’88/’89 și ’89/ ’90 – în care oltenii au revenit în prim planul fotbalului românesc, Universitatea a dat lovitura în sezonul ’90/’91.
”L-am racolat pe Prunea într-o cameră de hotel”
I.J.: În vara anului 1990 au fost aduși în curtea Universității mai mulți jucători talentați, printre care și portarul Florin Prunea, de a cărui racolare v-ați ocupat direct. Cum ați procedat?
F.C.: Corect, l-am ”racolat”! Florin Prunea era la Universitatea Cluj, cedat de Dinamo sub formă de împrumut. Craiova căuta un portar. Cîrțu îl voia pe Florin Tene, pe atunci la Flacăra Moreni. Și m-a însărcinat pe mine și pe Petre Deselnicu să-l căutăm pe Tene și să-l convingem să semneze cu Universitatea. Eram în drum spre Moreni, să-l contactăm pe Tene. Am ajuns la vila ”Căprioara”, acolo unde erau cazați cei de la Flacăra Moreni, și am vorbit cu Tene, încercând să-l conving să vină la Craiova. Tene a cerut 5.000 USD, o sumă uriașă pentru 1990. L-am sunat pe Sorin Cîrțu, i-am spus de pretențiile financiare ale lui Tene și Sorin a răbufnit: ”Mai dă-l în mă-sa, că doar n-o fi Mercedes să dăm atâția bani, lasă-l, bre, în pace la Moreniul lui!”. L-am lăsat… Ne-am oprit la complexul hotelier ”Valahia” din Târgoviște să mâncăm și acolo am observat autocarul Universității Cluj. Mi-a venit o idee pe care i-am spus-o lui Deselnicu: ”Băi, Petre, păi Prunea ăsta de la Cluj a apărat de senzație în meciul cu noi. Ce ar fi să-l contactăm?”. Petre Deselnicu îl cunoștea pe antrenorul Universității Cluj, Ștefan Sameș, fost jucător la Știința. Petre a făcut pe loc planul: ”Eu țin de «șase», îl țin pe Sameș de vorbă, iar tu caută-l pe Prunea în camera de hotel”, a zis Deselnicu. Era ora prânzului, Prunea se odihnea, dormea. Intrând la el în cameră, Florin s-a speriat, strigând, destul de disperat, către mine: ”Cine sunteți, ce doriți?!”. Am explicat cine sunt și ce vreau. ”Vreau să vin la Universitatea Craiova, dar sunt al lui Dinamo, doar împrumutat la «U» Cluj”, a răspuns Prunea. M-am dus cu Petre Deselnicu la Sameș, antrenorul Clujului.
I.J.: Sameș s-a opus plecării lui Prunea de la Cluj?
F.C.: Nu, Sameș ne-a ajutat. A avut însă o rugăminte. ”Luați-l pe Prunea de la Cluj, că și eu voi pleca de la «U» Cluj. O să-i explic lui Prunea ce ar însemna pentru cariera lui să joace la Craiova, dar să fiți și voi onorabili cu mine!”, ne-a spus Sameș.
”Pe Ianul l-am amenințat cu fanii Universității”
I.J.: Prunea era jucătorul lui Dinamo, cum ați reușit să-l luați la Craiova?
F.C.: E o poveste de antologie. Eram cu Jean Nițulescu în ”Ștefan cel Mare” într-un moment încrâncenat, dificil pentru dinamoviști.
I.J.: Ce se întâmplase?
F.C.: Noi, Universitatea, tratasem cu Cheregi, de la FC Bihor, acesta chiar semnase cu Craiova, dar ni l-a furat Dinamo, Ianul oferindu-i mai mulți bani și folosindu-se de o stratagemă. Când s-a aflat că Marius Cheregi a fost furat de Dinamo, fanii orădeni au început să protesteze și au anunțat că vin să dea foc clubului Dinamo! Eram, repet, cu Jeanne în București, noi încercând să obținem acordul clubului Dinamo pentru Prunea. Ne aflam la Vasile Ianul, în birou, acesta era speriat de anunțul fanilor orădeni. Ianul dădea disperat telefoane la Poliție și Jandarmerie, pentru a proteja sediul clubului, era foarte agitat. Dispozitive de polițiști și jandarmi soseau în perimetrul lui Dinamo, noi stăteam în biroul lui Ianul și nu știam cum să-l păcălim ca să-i obținem semnătura pentru Prunea. La un moment dat, i-am spus lui Ianul că și noi, Universitatea Craiova, suntem extrem de supărați pentru faptul că ni l-a furat pe Marius Cheregi, că și fanii Universității Craiova sunt furioși, așa că ar fi rezonabil să ni-l dea pe Prunea. Că altfel, l-am amenințat noi, aducem și noi fanii Craiovei la București! Și Ianul, preocupat de amenințarea fanilor din Oradea, ne-a pasat la vicepreședintele Vava Cheran, spunându-ne să facem cu Cheran actele pentru Prunea.
I.J.: Împrumut?
F.C.: Ei, dacă eram mai șmecheri, adică dacă Jeanne Nițulescu ar fi fost mai perspicace atunci, l-am fi putut transfera pe Prunea definitiv la Craiova…
I.J.: Cum?
F.C.: Cheran, comod și plictisit, nu s-a uitat pe actele de transfer și i-a semnat lui Jean Nițulescu ”pe neve”, fără să se uite pe hârtie! Și eu i-am șoptit lui Jeanne: ”Scrie, mă, transfer definitiv!”. N-a avut tupeul, n-a scris… Și acum Nițulescu regretă faza aia: ”Bă, ce dobitoc am fost!”. Că după ce a semnat Cheran, fără să se uite ce a scris Nițulescu, a venit și Ianul, grăbit, și a semnat și el la fel, fără să citească! Ianul credea că Vava Cheran a verificat actul. Am fi putut să-l fi transferat definitiv la Craiova, pe Prunea, dar așa l-am luat doar sub formă de împrumut.
”Bazdarevici l-a făcut varză pe Cheregi”
I.J.: Celelalte transferuri dorite – Chiriță, Cheregi, Pană – au căzut, din varii motive, pe care mi le-a explicat Cîrțu.
F.C.: Pe Cheregi, repet, ni l-a furat Vasile Ianul, pe Pană nu l-a mai vrut Sorin dintr-un motiv pe care nu pot să-l spun, iar Chiriță a renunțat el. Î În turneul din Franța din acea vară, 1990, într-un meci amical, Sochaux-Universitatea 2-0, Cheregi a fost ridiculizat de Bazdarevici, căpitanul echipei naționale a fostei Iugoslavii, pe atunci la Sochaux. A jucat Bazdarevici ăsta de senzație, l-a driblat necontenit pe Chiriță, la un moment dat Chiriță căzuse pur și simplu în fund pe teren!
I.J.: În acel turneu din Franța, Craiova a jucat patru amicale, cu Dijon, Sochaux, St. Quentin și Auxerre.
F.C.: Au fost cu adevărat meciuri de verificare. A fost și o întâmplare nostimă. La Auxerre era antrenor celebrul Guy Roux, iar în echipă a redebutat atunci Scifo. Meciul Auxerre-Universitatea s-a terminat cu 3-1, dar a fost o partidă de senzație. Chiar dacă am luat bătaie, am jucat bine. Fane Stoica a fost cel mai bun de la noi, a dat și golul. După meci, Gabi Boldici și alții au mers la bufetul clubului să bea o bere, dar l-au atras la bere și pe extrema stângă a celor de la Auxerre. Și pe când savurau ei câte o bere a apărut Roux și l-a surprins pe francez, internațional A, bând bere. I-a luat halba și i-a aruncat-o în față! Era chiar de ziua naționalăa Franței, 14 iulie 1990.
I.J.: V-ați ocupat în exclusivitate de pregătirea fizică, deși au fostmomente când l-ați înlocuit pe Cîrțu.
F.C.: Am fost cu pregătirea fizică, dar m-am implicat și în alte probleme de antrenorat, atunci când a fost cazul. Au fost meciuri la care Cîrțu a absentat (plecat în străinătate) și atunci am fost cel care m-am ocupat direct de acele partide, cum a fost Universitatea – ”U” Cluj 4-0.
I.J.: Cîrțu și Cioacă erau un fel de moașă comunală la echipă!
F.C.: Așa era, ne-am implicat de la pregătire până la procurări de echipament, ajutați și de ”Negoro” (Nicolae Negrilă, n.a.), plus cei din conducere (Marcel Popescu, Petre Deselnicu, Jean Nițulescu, n.a.). Am fost o familie, eram prieteni și aveam un scop comun: performanța.
I.J.: Așa se explică reușita din acel sezon, 1990-1991, când Universitatea a depășit, deși au fost destule piedici, pe cele două formații din Capitală, Steaua și Dinamo.
F.C.: Reușita se explică prin valoarea jucătorilor, pregătirea bună, colaborarea dintre staff-ul tehnic și cel executiv. Am avut destule sincope chiar în tur. După prima etapă, 1-1 cu Steaua, la Slatina, următorul semieșec acasă l-am avut în etapa a VIII a, 2-2 cu Farul. Nu vreau să scuz prestația echipei din acel meci cu ”marinarii”, dar s-a petrecut o chestie minoră și care, paradoxal, i-a supărat foarte tare pe jucătorii Craiovei. Farul a ieșit pe teren în echipament ”alb-albastru”, ca și cel al nostru. Conform regulamentului, gazdele erau obligate să se schimbe, adică noi. Nu găseam echipamentul de rezervă, a fost o întreagă tevatură, ai noștri s-au enervat, au început să înjure ș.a.m.d. Bine, nu ăsta este motivul acelui 2-2, dar mi-am amintit momentele de început ale partidei cu Farul. Băieții s-au revanșat în etapa următoare, în Giulești, Rapid -Universitatea 1-4. Ce scandal a fost atunci… Antrenor la Rapid era un fost tehnician al Universității, Ștefan Coidum.
”Am vrut să-l luăm și pe Hanganu, golgheterul din ’91”
I.J.: Una peste alta, am terminat turul pe primul loc.
F.C.: În penultima etapă am ridiculizat Corvinul Hunedoara pe ”Central”, 8-1, patru goluri marcate de Pigulea. Atunci l-am contactat pe Hanganu, voiam să-l luăm la Craiova. Hanganu a vrut să semneze cu Universitatea, dar președintele Corvinului Hunedoara, Ion Socol, a cerut o sumă fabuloasă pentru el și noi am renunțat. Hanganu a ieșit golgheterul campionatului în acea ediție, ’90/’91.
I.J.: V-ați confruntat în tur cu destule alte probleme.
F.C.: Prima parte a sezonului a avut, într-adevăr, destule evenimente neplăcute. Echipa n-a fost premiată pentru rezultatele bune obținute din cauza amestecului Senatului Universității în problemele secției de fotbal, dar și din cauza unor interpretări birocratice a legilor. Supărare a fost și din cauza eliminării din Cupa UEFA, dar adversarul întâlnit în turul II, Borussia Dortmund, ne-a fost superior. Am putea zice că am avut ghinion la tragerea la sorți pentru turul II. În plus de asta, meciul retur ne-a adus și un scandal în familie, Fane Stoica având un conflict cu Sorin Cîrțu. Fane era prieten cu Eugen Neagoe și cumnat cu Ștefan Crișan. Și în iarnă toți trei au plecat de la Craiova.
I.J.: De ce?
F.C.: Crișan, care avea un frate fugit în Germania înainte de revoluție, a plecat în Germania, fără să ne spună! A ajuns la FC Nurnberg. Fane Crișan era un talent, avea calități de mare portar, făcuse câteva meciuri senzaționale. Cred că, dacă rămânea în România, ajungea portarul echipei naționale! Noi l-am comparat cu Iordache, avea eleganța lui. Crișan nu s-a mai întors în România, acolo a rămas până în acest an (2007, anul realizării acestui interviu, n.a.), când a revenit la Universitatea, antrenor cu portarii. Fane Stoica a ales Grecia, unde a jucat ani mulți, fiind și acolo apreciat. ”Geană” (Eugen Neagoe, n.a.) a plecat cu Steaua într-un stagiu de pregătire în Italia.
”Neagoe avea labe de urs”
I.J.: Neagoe a revenit la Universitatea. Ce probleme ați avut cu el?
F.C.: ”Geană” avea niște labe ca de urs! Din această cauză, a fragilității labelor picioarelor, el făcea destul de frecvent entorsă. Sorin îl tot certa că nu se îngrijește, că nu respectă tratamentul, deoarece Neagoe avea momente de slab randament în teren. Era însă un fotbalist tenace, util când era în plenitudinea forțelor.
I.J.: Returul 1990/1991 a demonstrat că pregătirea de iarnă a fost foarte bună.
F.C.: Programul de pregătire din acea iarnă, 1991, unul de nota zece, extraordinar de fertil. Am fost la Szolnok (Ungaria), unde am avut asigurate condiții deosebite. Apropo de Primărie, ca să nu uit: trebuie neapărat să consemnezi în carte ajutorul pe care ni l-a dat primarul de atunci al Craiovei, Constantin Bușoi. A fost tot timpul aproape de noi, s-a implicat în problemele noastre, ne-a ajutat și în unele chestiuni delicate… A ținut aproape! Apoi, un alt om de care s-a uitat este George Roșu, de la CLF (decedat, n.a). El ne aproviziona la orice oră cu fructe și legume, ne-a sponsorizat tot sezonul acela. Jucătorii noștri au fost foarte bine vitaminizați de fructele și legumele lui George Roșu… Totodată, Roșu i-a angajat la CLF pe Eugen Neagoe și Ștefan Stoica…
I.J.: Jucătorii au fost vitaminizați, pe lângă fructele lui Roșu, și de medicamentele lui Fane Cioacă!
F.C.: Chiar dacă o spui destul de ironic, trebuie să afli că, într-adevăr, le-am dat jucătorilor și medicamente, unele, rarități pe atunci.
I.J.: Ați fost acuzat că, de fapt, ați dat jucătorilor unele anabolizante!
F.C.: Afirmații făcute de oameni fără minte, ca să nu mai zic și altceva. Fostul arbitru Ghemigean, care a lucrat la farmacia fostului CC al PCR, ne-a ajutat foarte mult atunci deoarece în 1990 încă nu se găseau în România medicamentele de care aveau nevoie sportivii. Revitalox, Actiphos, Calciu Sandoz – pe care acum le poți cumpăra de la orice farmacie – le-am obținut prin acest Ghemigean și le-am administrat jucătorilor. Ei, astea erau ”anabolizantele” de care m-a acuzat fostul medic al echipei! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe dr. Frînculescu, dar în acei ani s-a comportat față de Universitatea ca un nemernic. Ce tam-tam au făcut la vremea aceea articolele lui Frînculescu… (…).
I.J.: Am deviat de la subiectul cărții, eventul ’90/’91. Despre retur?
F.C.: Așa este, dar nimeni n-a scris adevărul despre deviațiile lui Sică Frînculescu deoarece unii ar putea crede în aberațiile din ”Infractorul”, cum că eu aș fi dopat jucătorii în acel sezon ’90/’91, că tot eu aș fi vinovat de eșecul din Cipru (Apollon Limassol – Universitatea 3-0, n.a.),ș.a.m.d. Ce să zic despre retur? Au fost de toate….
I.J.: Toate au fost bune și frumoase până la momentul critic cauzat decele trei meciuri consecutive: 0-3 cu Alba Iulia, 1-1 cu Jiul, 0-2 la Pitești.
F.C.: Ei, pot să-ți spun povestea primului meci, cel pierdut la Alba Iulia, 3-0 pentru echipa gazdă Unirea, partidă retur din semifinalele Cupei României. Această înfrângere a deschis pasa neagră. Noroc că ne-am revenit.
”Prunea l-a lovit cu gheata pe Țălnar”
I.J.: Ce a fost la Alba Iulia?
F.C.: Înaintea returului de la Alba Iulia, noi am jucat la Timișoara (în campionat) și am câștigat cu 2-0. De la Timișoara, am plecat la Alba Iulia, dar am făcut o escală la Gearmata, la Titi Deliu acasă. Și Titi Deliu ne-a oferit o masă, cum să spun, cu de toate și stropită cu ceva vin din zonă. ”Bă, ați jucat bine la Timișoara, nu aveți ce probleme să întâmpinați la Alba Iulia, mai ales că în partida tur i-ați nenorocit, le-ați dat patru boabe”, ne-a spus Deliu când ne-a invitat la Gearmata, acolo unde s-a stabilit. Pe lângă acest dezmăț premergător partidei de la Alba Iulia, au mai fost și alte două probleme. La Alba Iulia ne-au lipsit câțiva titulari (Badea, Săndoi, Pigulea), apoi arbitrul de centru, Gheorghe Constantin (”Costică-Suceavă”), a arbitrat pro Alba Iulia. Cornel Țălnar, care era atunci antrenor-jucător la Unirea, a aflat că noi venim la Alba Iulia fără cei trei titulari și l-a corupt pe ”Costică-Suceavă”, iar acest arbitru ni l-a eliminat pe Nicu Zamfir! Ca atare, a fost o brambureală totală în echipa noastră. Unii nu își reveniseră după cheful de la Gearmata, alții au crezutcă ne vom califica fără nici un fel de probleme și era cât pe aci să o pățim! Noroc cu 4-0 din meciul tur.
I.J.: A fost un fel de incident după meci, cu antrenorul gazdelor.
F.C.: Ce s-a întâmplat? Înainte de meci, noi eram siguri că nu putem fi învinși și făcuserăm fel de fel de declarații. Cîrțu, dacă nu mă înșel, afirmase că dacă Craiova pierde calificarea în fața modestei echipe din Alba Iulia, ar trebui ca toate ghetele de fotbal ale jucătorilor Universității să fie arse în centrul Băniei! După meci, Țălnar a intrat în vestiarul nostru și ironic ne-a zis: ”Hai, mă, nu ieșiți să vă dați foc la ghete?!”. Și atunci Florin Prunea a luat o gheată de fotbal și i-a dat una direct în fruntea lui Țălnar! A ieșit scandal… Prunea sărise și să-l bată atunci. De câte ori m-am întâlnit apoi cu Țălnar, l-am tachinat: ”Ei, «Țânțarule», mai intri în vestiarul Craiovei?!”.
I.J.: Acel meci de la Alba Iulia a cam turnat plumb în picioarele jucătorilor Științei deoarece în campionat, în următorul meci pe ”Central”, am remizat, 1-1 cu Jiul Petroșani.
F.C.: Jiul avea o formație cu câțiva jucători olteni, Florin Dumitru în poartă, Sburlea, Buruntia, plus antrenorul – Mitică Marcu. Ei au jucat ca disperații, luptau pentru a rămâne în Divizia A, iar noi nu prea ne-am revenit din șocul Alba Iulia, deși am avut o clară dominare. Cum se întâmplă în fotbal, jucătorii olteni aflați la Jiul au jucat senzațional. Ei au fost atunci plătiți de Steaua, Sburlea ne-a spus asta după ani de zile. Din păcate, nu ne-am revenit nici în meciul următor, pierzând la Pitești, 2-0 pentru gazde. Steaua a profitat de aceste ultime rezultate slabe ale noastre și ne-a egalat la puncte, astfel încât după această etapă, a 31-a, eram două echipe în frunte, cu același număr de puncte – Universitatea și Steaua, cu 44 puncte. N-am cum să uit acel sezon, l-am trăit la intensitate maximă. În acea etapă în care noi am fost bătuți la Pitești, Steaua a aranjat meciul de la Sibiu și steliștii l-au câștigat cu 2-1! Ca pe vremea lui Ceaușescu. Și la Pitești și-a băgat coada Steaua. Gîlcă a jucat cu o ardoare de nedescris ca să-și ia prima de joc de la Pitești, dar și ca să ajungă la Steaua. Și Gîlcă a recunoscut asta după ceva ani…
”Răzbunare pe Inter Sibiu”
I.J.: Au urmat două meciuri foarte importante pentru finișul Craiovei, cu o victorie la scor asupra Sibiului (5-1) și apoi una super prețioasă la Hunedoara.
F.C.: Aceste partide au fost, într-adevăr, istorice, cea cu Inter Sibiu, la Craiova, una de pomină. Sibienii, veniți la Craiova fără Hizo, au capotat fără drept de apel, 5-1, deși aveau atunci unele nume în echipă – Dorinel Munteanu, Mihali, Zotincă, Blid, Florin Cioroianu, Cotora, Mihăiță Stănescu, Văsîi și alții. Ne-am răzbunat pentru înfrângerea din tur, cât și pentru golănia care au făcut-o ei în etapa precedentă, când au dat meciul Stelei, principala noastră contracandidată la titlu. În acea întâlnire cu Inter Sibiu, Pavel Badea a jucat de senzație, a dat și un gol.
I.J.: Ce să vă întreb despre meciul de la Hunedoara (ultima etapă a campionatului)?
F.C.: Craiova a pregătit cu atenție această partidă și a învins o echipă modestă, de locul 13, la ea acasă. Care-i problema? Eram liderul campionatului, iar Corvinul se afla în subsolul clasamentului. Surpriză ar fi fost ca Hunedoara să ne învingă. A fost 2-0 pentru noi, au fost ”valuri” de declarații și unele suspendări în tabăra gazdelor, dar asta-i problema lor! Zic, am și argumente solide, că Universitatea a fost cu adevărat echipa ”number one” în ’90/’91.
”Dinamo și Steaua au rămas dezumflate”
I.J.: Sezon încheiat de olteni cu câștigarea Cupei României.
F.C.: Abia atunci, după ce am învins în finala Cupei pe FC Bacău cu 2-1, am avut o satisfacție uriașă. Poate unii n-o să creadă, dar după ce am adus și Cupa României la Craiova am realizat ce performanță unică am făcut noi. A fost o bucurie fantastică! Una peste alta, a fost anul Craiovei, eventul oltenilor, și care, din păcate, a rămas ultima performanță a Universității Craiova și a provinciei de atunci până acum (2007, n.a.). Craiova a mai câștigat de atunci Cupa României, în 1993, dar eventul nu a mai poposit în vitrina Universității. Poate că unii nu realizează ce înseamnă acel event din ’91, dar cei care știu și cunosc supremația echipelor departamentale, metodele neortodoxe folosite de Steaua și Dinamo, apreciază cum se cuvine performanța Craiovei din 1991. Le-a venit și lor rândul, în sfârșit, să vadă cum Universitatea Craiova le-a luat totul în acel sezon, titlul la seniori, tineret și juniori!
I.J.: Pe lângă primarul Bușoi, au fost și alți oameni care au ajutat Universitatea…
F.C.: Acum, la acest ceas retrospectiv, ar trebui să vorbim despre mulți oameni nevăzuți, dar care au fost aproape de Universitatea. Ți-am vorbit de primarul Bușoi, de sponsorul George Roșu, dar l-am uitat pe George Ilinca, un om care a fost alături de noi, ca prieten și sponsor. George ne-a premiat după câștigarea eventului cu un milion de lei, care erau bani la vremea respectivă (1990). De fapt, am primit televizoare de această sumă. Țin să menționez și numele lui Constantin Oancea, din București, un alt om care a ținut aproape de noi. Ne-a ajutat cu echipament și cu alte probleme. A fost omul pe care te puteai bizui atunci când o anume situație apărea.
I.J.: Nu mi-ați vorbit de oamenii cu buna dispoziție la echipă…
F.C.: Inegalabilul Petre Deselnicu a fost șeful acestora, el era, cum spuneam, omul cu echilibrul, cu glumele, cu încurajările. S-au lipit de noi, ca să spun așa, doi prieteni, ”Kalimera”, pe numele lui Ion Alexandrescu, și ”Fan-Fan”, adică Nicolae Gheorghe-Spileru. Aceștia ar fi la capitolul ”atmosfera” Craiovei. Buna dispoziție, tonusul moral sunt importante pentru jucători. În altă ordine de idei, ar trebui scris și despre dl. Ion Traian Ștefănescu, fostul prim-secretar al Doljului.
I.J.: Adică?
F.C.: Ion Traian Ștefănescu a avut un rol important în istoria acelui event deoarece cu sprijinul lui direct s-a putut lucra în liniște în anii grei, 1988, 1989. El a ținut mult la Universitatea, la Cîrțu. Am un document, ca să spun așa, un bilet de la Domnia sa, trimis prin mine echipei, după eventul din 1991. Iată textul, scris pe o foaie de agendă: ”Dragi băieți, cred că, acum, înțelegeți de ce anume insistam să nu ne raliem nici unuia dintre așa-zisele mari cluburi: Steaua și Dinamo. Cu atât mai mult aveți posibilitatea acum să reprezentați un pol dintre cele mai puternice în fotbalul nostru. Vă sărut pe toți și vă doresc din toată inima numai succese. Voi fi mereu împreună cu voi!”.
”Prunea a luat un gol dubios la Limassol”
I.J.: Trebuie să vă întreb și pe dumneavoastră despre surpriza de la Limassol, Apollon – Universitatea 3-0 (primul tur din Cupa Campionilor Europeni, 1991/1992)! Este o enigmă.
F.C.: Observatorul meciului din Cipru, Apollon – Universitatea 3-0, a fost un sârb. Peste mulți ani, la Craiova, la un meci al naționalei de fotbal fete, l-am reîntâlnit pe acel sârb, ca observator la meciul României (f). Ca și arbitrii acelui meci din Cipru, și acest observator sârb a fost atunci, în toamna lui ’91, grogy, adică mort de beat! Ce a fost la acel meci de la Limassol? În vestiarul nostru era șantier adevărat, jucătorii s-au dezbrăcat în ”acordurile” pichamerelor, dar n-au rezistat zgomotului infernal și au ieșit în afara vestiarului. La pauză, au stat tot afară, într-o căldură infernală, insuportabilă pentru noi. L-am chemat pe nemernicul de observator să-i arătăm condițiile din vestiarul nostru, dar era așa de beat încât nu am putut purta cu el un dialog normal.
I.J.: Și i-ați reproșat ceva?
F.C.: Păi nu am avut cu cine să ne înțelegem! Când l-am revăzut în Craiova, în Valea Roșie, la acel meci al echipei naționale feminine a României, ne-au apucat dracii. Sorin, cum este el uneori spurcat la gură, i-a strigat: ”Bă, bețivanule, aici nu te-ai mai îmbătat?!”. Și Sorin i-a mai spus câteva vorbe ”gentile”! Ce crezi că a făcut sârbul? Ne-a făcut raport la UEFA!
I.J.: Nu mi-ați oferit însă amănunte despre meciul propriu-zis de la Limassol.
F.C.: Am avut și neșansă. Săndoi a avut golul calificării în bocanc. Din doi metri, a trimis, cu capul, balonul în gazon, dar mingea a sărit pe lângă spațiul porții. Restul vorbelor – că nu știu cine ar fi jucat la pariuri – sunt…vorbe. A verificat cineva aceste speculații ieftine? Nimeni! Prunea a greșit copilărește la golul doi, ceea ce a dat naștere la unele bănuieli. Nu poți însă să acuzi un om fără nici un fel de dovadă… A fost, într-adevăr, un gol foarte dubios pentru valoarea lui Prunea! A fost o decepție totală. Dacă am fi eliminat pe Apollon Limassol, am fi jucat apoi cu Steaua Roșie Belgrad, iar unul din meciuri s-ar fi disputat în Ungaria, celălalt la Craiova. Vreau să spun că am fi avut șanse de a elimina Steaua Roșie, iar în următorul tur am fi căzut cu Lazio, ceea ce ar fi însemnat enorm.
