Pe 6 aprilie 1983, la Lisabona, in prima manşă a semifinalelor Cupei UEFA, Benfica şi Universitatea Craiova terminau la egalitate, 0-0. Peste două săptămini, pe 20 aprilie 1983, meciul dintre Universitatea Craiova şi Benfica Lisabona se incheia cu scorul de 1-1. Pentru Craiova, marca atunci „minunea blondă a fotbalului“, Ilie Balaci (’16), numai că portughezii s-au calificat in finală, după golul marcat de Filipovici (’53).
Atmosfera pe care au creat-o, prin simpla prezenţă, Balaci et comp., nu s-a mai intilnit pe stadionul din Bănie de foarte mult timp. Pentru că toţi cei prezenţi au remarcat că momentul cel mai aşteptat al manifestării, intirziat in mod intenţionat, a fost desfăşurarea de forţă, pe gazon, a fotbaliştilor adevăraţi. Nici numărul impresionant de vedete prezente, „acolite“ ale rapidistului Nicu Gheară, nu a atenuat nerăbdarea spectatorilor, dornici să vadă fotbal adevărat. Nici glumele duo-ului Ţociu-Palade, nici măcar intonarea imnului „alb-albastru“ in două variante, folcloristică şi lăutărească, n-au trezit atitea aplauze precum ieşirea din tunel a legendarilor fotbalişti. Meciul dintre reprezentantele presei bucureştene şi oltene, terminat cu scorul de 1-0 pentru „capitalişti“, s-a dorit a fi o avanpremieră pentru ce avea să urmeze. Trebuie să recunoaştem că ziariştii au smuls de la spectatori mai multe hohote de ris decit aplauze admirative pentru evoluţiile din teren.
Un moment aproape perfect
Cu o mică intirziere faţă de ora stabilită, s-a fluierat inceperea partidei dintre „Craiova Maxima“ şi formaţia Rapid a anilor ’80. Craiovenii au intrat pe teren, ca din instinct, victorioşi. „Nu o să luăm bătaie. Rapidul nu a reuşit niciodată să ne bată in 13 ani. Dar bineinţeles că nu e blat. Dacă era blat, nu mai ciştiga Universitatea patru campionate (Tilihoi a imbrăcat de două ori tricoul de campion, in ’79 / ’80 şi ’80 / ’81 – n.r.). Oricum, Rapidul e invins dinainte de a intra pe teren“, afirma Tilihoi inainte de meci. In acelaşi ton, de invingător, a vorbit şi Săndoi. „La fotbal, batem Rapidul, la şpriţul de după, dacă ar fi după mine, sigur pierdem“. Actualul antrenor al Ştiinţei, Sorin Cirţu, a vrut să lase deoparte, pentru o clipă, grija rezultatului. A vrut doar să fie fericit. „E un moment aproape perfect. Spun aproape, pentru că sint mulţi absenţi. Nu vreau astăzi să le arăt elevilor mei cum se joacă fotbal, de fapt nu vreau să fac nici o legătură intre acest moment cu ce a fost, ce este şi ce va fi. Sint doar fericit că m-am intilnit cu foştii colegi şi prieteni“.
„Incrincenare“ prietenească
Lovitura de incepere a partidei i-a aparţinut legendarului Dobrin, care, pentru o clipă, şi-a implinit visul de a intra pe gazonul de pe „Ion Oblemenco“. „Visul meu cel mai mare a fost să joc la Craiova, de aceea am şi stat şi citeva săptămini aici. «Craiova Maxima» e unică, dar nu este exclus să se nască o alta. Pentru acest lucru, insă, este nevoie de foarte mult timp. Ori, jucătorii din ziua de azi au ajuns prea repede fotbalişti“.
„Maximii“ au luat cu asalt poarta rapidistă incă din primele minute ale partidei, prima acţiune periculoasă desfăşurindu-se după o incursiune in careul advers a lui Cămătaru. De partea cealaltă, „prietenul“ Nicu Gheară i-a făcut citeva vizite in careu portarului Silviu Lung, numai că toate şuturile care au dorit să intre in poartă au sfirşit, cum era normal, in braţele ultimului apărător craiovean.
Partida a stat sub semnul fair-play-ul, dar au existat şi momente in care fotbaliştii nu au renunţat la ardoarea de a poseda balonul, cu preţul unei „incrincenări“ prieteneşti. Actualul antrenor al Ştiinţei, Sorin Cirţu, a fost singurul oltean care a primit cartonaşul galben, după ce s-a luat la harţă cu asistentul Dumitrică şi cu centralul Velea, pentru o controversată poziţie de ofsaid. După acest incident, Sorin Cirţu a fost inlocuit, pentru tot restul partidei, de secundul Gigi Ciurea, care a fost declarat, meritat, omul meciului. Portarul Rapidului, Ion Manu, a primit şi el un cartonaş galben, „după regulile din 1983“, pentru un fault la Ciurea.
Secundul „Universităţii“, cel pe care prietenii il alintă „Piticul“, a marcat, din patru metri, in colţul scurt al porţii rapidiste, singurul gol al partidei, după o urcare spectaculoasă in atac, ca pe vremuri, a lui Ungureanu. Demonstraţia de forţă a continuat şi in a doua repriză, in ciuda kilogramelor şi a oboselii acumulate in ultimii 20 de ani de jucători. „Sint cu 20 de ani mai bătrin, deci cu 20 de ani mai obosit“, spunea, după meci, Ilie Balaci. Pină la sfirşitul partidei, eforturile craiovenilor şi ale rapidiştilor n-au dus insă la modificarea tabelei de marcaj.
„Pe vremea noastră
nu a fost nocturnă,
dar a fost echipă“
A fost doar un spectacol, dar unul de calitate „maximă“, apreciat la adevărata valoare de stadionul-galerie. S-a sfirşit, totuşi, cu aplauze frenetice şi scandări repetate la infinit de suporteri, cu atmosferă nocturnă. „Atmosfera a fost deosebită, ca de obicei. E adevărat, pe vremea noastră nu a fost nocturnă, dar a fost echipă“, a spus căpitanul echipei, Costică Ştefănescu.
Administraţia locală le-a mulţumit fotbaliştilor pentru intreaga lor activitate, acordind titlul de cetăţean de onoare lui S. Lung, G. Boldici, N. Negrilă, N. Tilihoi, A. Popescu, E. Săndoi, Fl. Cioroianu, P. Purima, Gr. Ciupitu, P. Deselnicu, N. Ungureanu, A. Ţicleanu, C. Donose, I. Geolgău, A. Beldeanu, M. Irimescu, C. Ştefănescu, S. Cirţu, R. Cămătaru, Z. Crişan, N. Ivan, C. Stroe, V. Frinculescu (post-mortem), C. Ţopescu, L. Strimbeanu (post-mortem), T. Ţarălungă şi Gică Popescu.
