„România nu se poate salva decât regasindu-se pe sine,
lichidând radical un trecut mai mult sau mai putin inventat,
distrugându-si toate iluziile si iubirile de pâna acum“.
Emil Cioran
Ca pe orice craiovean, iluzia, poate falsa, dar atât de dorita, a sosirii iminente a primaverii m-a scos din casa. Ajuns in Gradina Botanica, m-am inclinat cu respect in fata bustului lui Macedonski; si atunci mi-am amintit versul din titlu, atât de actual azi. Si mi-am mai amintit ca, inainte de evenimentul pe care am convenit sa-l numim „Revolutie“, exista in gradina un sector ocupat cu cele mai frumoase specii de trandafiri. La putin timp dupa Revolutie, ca urmare a aplicarii economiei noastre de piata „originale“, trandafirii au disparut, in locul lor plantându-se ceapa. Numai trei trandafiri s-au salvat, ascunzându-se in sigla unui partid. Dar iata ca si acestia, tocmai acum, când vine primavara, au inceput sa se vestejeasca, riscând sa se transforme in cepe, pentru a concura, din punct de vedere culinar, ardeiul iute. Si totusi exista metode de a conserva mai mult timp trandafirii. Una dintre ele, deja partial utilizata, este de a-i tine le racoare. Alta, care acum se experimenteaza, este conservarea prin uscare. Ceea ce politic inseamna trecerea la Partidul Conservator, unde deja sunt destule uscaturi.
Speram ca, dupa cele intâmplate la hotelul Confort, sa incepem sa ne simtim mai confortabil; da’ de unde. Faptul ca trandafirul executiv a fost indepartat din functiile de conducere nu ma incânta atât de mult cât ma incânta motivatia oficiala. Nastase a prejudiciat prestigiul partidului. Deci condamnabil nu e faptul ca Nastase este suspectat de unele posibile fapte penale (care, evident, trebuie dovedite si pedepsite), ci faptul ca aceste suspiciuni au ajuns publice. Cu alte cuvinte, in partid nu e condamnabil sa furi sau sa fii banuit, ci condamnabil este faptul ca nu te-ai straduit ca aceste lucruri sa nu se afle. Vine insa Antonie Iorgovan si lamureste lucrurile: partidul a incaput pe mâna unei grupari formate dupa criterii referitoare la apetituri sexuale, apartenenta la organizatii obscure si inclinatie puternica spre infractionalitate. Magister dixit. Daca nici maestrul Iorgovan nu le stie… Numai ca le stie de mult. Si daca nu le-a facut publice, aceasta nu inseamna favorizarea infractorilor? Pe mine ma intereseaza daca Nastase e vinovat sau nu, si daca este, sa plateasca. Faptul ca a fost detronat nu-mi aduce nici o satisfactie.
PSD se afla acum in fata unei mari dileme: ori declara ca numai Nastase e corupt, ceea ce nu va fi crezut de nimeni, ori mai sacrifica, pentru imagine si nu numai, si pe altii (se vorbeste de vreo 15). Dar atunci se va spune: ce multi corupti sunt in partidul asta, caci situatia de la nivelul central este similara cu cea din toate filialele. Si atunci afirmatia ca precedentul regim a fost un regim ticalosit este confirmata de insusi regimul acuzat. Si dezvaluie dezastrul ce s-ar fi putut intâmpla daca Nastase câstiga alegerile, anulând motivatiile ca acest regim sa ajunga din nou la putere. Ba mai mult, afirmatia lui Geoana privind complotul diabolic al puterii pentru compromiterea PSD devine hilara; ce sa mai compromita, ca s-au compromis ei insisi. Asa cum am spus mai de mult, un astfel de partid puternic ca PSD nu poate fi distrus decât din interiorul sau. Si cum a disparut liantul principal, posibilitatea unei capitulari rapide si consistente, a disparut si unitatea de monolit. In plus, unii lideri, contaminati brusc de sinceritate, si-au caracterizat colegii, numindu-i golani, gunoaie, scursuri… Unii vor pleca, fiind cunoscut faptul ca atunci când nava e in pericol de scufundare, sobolanii fug primii.
E adevarat ca PSD face eforturi disperate de redresare. Un pas important il constituie discutia filozofica pe tema „Care ruda e mai ruda: matusa sau soacra?“ Apoi s-a format o comisie, dupa cum am citit intr-un ziar. Numai ca pasajul respectiv era prost imprimat si n-am inteles daca e Comisia de onoare sau Comisia de oroare. Dupa presedintele ei, inclin spre a doua varianta.
Acum ar trebui sa vina partea a doua, care ar suna cam asa: pe când astfel de lucruri se intâmpla in PSD, in zona puterii lucrurile sunt minunate. Minunate pe dracu’! Totul se reduce la lupta surda pentru putere, in dauna unor probleme extrem de grave cu care se confrunta societatea. Poate ca avea dreptate Cioran când spunea ca „a astepta mare lucru de la România inseamna sa ne condamnam la vesnice deziluzii“. Dar tot Cioran spune, si aici sunt complet de acord: „Daca nu as fi român decât prin defecte si tot as iubi aceasta tara, impotriva careia sunt inversunat dintr-o nemarturisita iubire“.
