Indiferent că este vorba de Superman sau de Donald Duck, de Popeye Marinarul sau de Omul Păianjen, cert este că realitatea „s-a inspirat“ de multe ori din lumea benzilor desenate.
Personajele de benzi desenate nu s-au limitat doar la a bucura copilăria şi adolescenţa a generaţii întregi, ci au reuşit să schimbe lumea, graţie „aventurilor“ lor, relatează corriere.it.
Neatorama, un popular blog american, a relatat modul în care anumite benzi desenate şi, mai ales, celebrii săi supereroi au reuşit să influenţeze istoria umanităţii. La începutul articolului, autorul ne invită să urmărim cu mai multă atenţie poveştile prezentate de benzile desenate: „De vreme ce Omul Păianjen inspiră sentimente de dreptate, iar cercetători renumiţi reiau invenţiile lui Donald Duck, poate a venit timpul să citim aceste benzi desenate cu ceva mai multă seriozitate“, se precizează în articol. Unul dintre primii supereroi care au schimbat lumea este Superman. Personajul creat de DC Comics a fost unul dintre principalii responsabili pentru scăderea vertiginoasă a popularităţii celebrului Ku Klux Klan. La jumătatea anilor ’40, Superman era cel mai iubit supererou din Statele Unite, iar aventurile sale erau transmise în cadrul emisiunii „The Adventures of Superman“, un program radiofonic foarte popular, difuzat de cinci ori pe săptămână dincolo de Ocean. În aceeaşi perioadă, în statele meridionale din SUA, puterea Ku Klux Klan creştea simţitor. Influenţa era la fel de puternică şi în rândul autorităţilor civile, care atunci când activistul Stetson Kennedy (care s-a infiltrat în cadrul organizaţiei rasiste şi a descoperit activităţile oculte ale acesteia) a denunţat activitatea teroristă a asociaţiei conduse de guvernatorul statului Georgia, el nu a primit nici un răspuns. Din acest motiv, Kennedy s-a hotărât să povestească despre activităţile clandestine ale Ku Klux Klan producătorilor emisiunii „The Adventures of Superman“. Aceştia au dedicat mai multe emisiuni luptei lui Superman împotriva unor organizaţii de bărbaţi mascaţi. Şi pentru că binele învinge, Superman s-a impus în faţa oamenilor mascaţi şi a contribuit şi la sfârşitul asociaţiei.
Exemple de urmat
În timp ce Superman a contribuit la distrugerea uneia dintre cele mai subversive organizaţii din Statele Unite, Popeye Marinarul i-a ajutat pe americani să supravieţuiască Marii Crize din ’29. Astăzi, toţi ştim că puterea supraumană a miticului personaj se datora cantităţii enorme de spanac pe care o consuma. Cu toate acestea, înainte de 1930, acest lucru nu era clar cititorilor americani. Când criza a afectat din temelii economia americană, guvernul a încercat în toate modurile să îi convingă pe cetăţeni să înlocuiască din dieta lor zilnică atât de costisitoarea carne cu mult mai ieftinul spanac. Soluţia a fost găsită datorită lui Popeye Marinarul. Americanilor li s-a explicat că simpaticul marinar era atât de puternic pentru că mânca spanac, astfel că vânzările de legume au crescut peste noapte. În plus, în mod incredibil, spanacul a devenit mai popular printre copii, situându-se imediat după curcan şi îngheţată în preferinţele celor mici.
Chiar dacă nu este un supererou, simpaticul Donald Duck ar putea fi liniştit un om de ştiinţă. În 1966, cercetătorul danez Karl Krøyer, care a pus la punct metoda pentru a scoate la suprafaţă navele scufundate cu ajutorul polistirenului, a aflat cu stupoare că nu poate primi brevetul pentru această invenţie pentru că în urmă cu 22 de ani, această metodă fusese prezentată deja de Donald, celebrul personaj al lui Carl Barks. În banda desenată din 1949, Donald şi cei trei nepoţi ai săi, Qui, Quo şi Qua, scotea la suprafaţă o navă scufundată, umplând-o cu mingi de ping-pong cu ajutorul unui tub.
Ultimele benzi desenate care au schimbat istoria umanităţii au fost cele care l-au avut drept protagonist pe Omul Păianjen. Într-un episod din 1977, supereroul este urmărit de un rival şi nu reuşeşte să scape, pentru că acesta din urmă are întotdeauna la mână un transmiţător electronic, care reuşeşte să stabilească locul exact unde se află Omul Păianjen. Jack Love, un judecător din New Mexic şi mare „consumator“ de benzi desenate, s-a inspirat din acest fragment şi a făcut posibil ca în 1983, un puşcăriaş din Albuquerque să poarte pentru prima dată „brăţara“ electronică. De atunci, acest instrument este folosit în diferite ţări pentru a controla deţinuţii care trăiesc în afara puşcăriei.
