Oraşul spaniol Valencia poate fi o alternativă interesantă pentru cei care sunt atraşi de clădirile hi-tech, dar şi pentru pasionaţii de muzee şi istorie.
Valencia înseamnă mai presus de toate acel spectaculos „oraş în oraş“, creaţie a arhitectului Santiago Calatrava. Numit Oraşul Ştiinţelor şi Artelor, ansamblul şochează prin arhitectura futuristă, Calatrava reuşind un proiect original şi perfect adaptat secolului XXI. De fapt, intenţia arhitectului a fost tocmai de a oferi un complex dedicat varietăţii artelor şi ştiinţei, care să nu aibă nimic din atmosfera unui muzeu clasic, dar, în acelaşi timp, să fie atrăgător pentru cei care ajung aici. Acesta are o lungime de circa şapte kilometri, iar intrarea este gratuită. Situat în apropierea Palatului de Justiţie şi a unui mare complex comercial, acest ansamblu arhitectonic încântă privirile localnicilor, şi nu numai.
Cei care vor să descopere şi exponatele de aici vizitează cele patru puncte forte: Hemisfericul (oferit circuitului public în 1998), care adăposteşte un uriaş planetariu şi un cinematograf iMax, Muzeul de Ştiinţă „Principele Filip“ (cu o splendidă deschidere către mare), Umbracle (spaţiul de promenadă) şi Palatul Artelor (deschis în 2002).
Planetariul, o dovadă a curajului arhitectonic
Planetariul a fost prima clădire din complex, terminată în 1998. Acesta este un exemplu al curajului arhitectonic dovedit de Calatrava, părând un ochi uriaş care pluteşte deasupra unui bazin cu apă. Iluzia este întreţinută de faptul că giganticul ochi poate chiar „clipi“, printr-un complicat sistem de jaluzele din sticlă şi oţel, puse în mişcare de dispozitive hidraulice.
Ca o replică la Planetariu s-a deschis Muzeul Ştiinţific, a cărui formă i-a făcut pe mulţi să îl compare cu un schelet de Tyrannosaurus Rex, iar pe alţii, cu un schelet gigantic de peşte. Realizat ca un centru al întregului complex, este popular mai ales printre copii. În locul muzeelor sumbre, unde exponatele sunt închise în spatele vitrinelor din sticlă groasă, Santiago Calatrava a preferat ideea unui muzeu interactiv, unde acestea să poată fi atinse. Dincolo de elementul vizual, interactivitatea este esenţială aici. Vizitatorii consideră că este mai uşor să înţelegi o invenţie sau un fenomen dacă poţi atinge maşina sau aparatul.
O excursie în Oraşul Ştiinţelor se termină cu vizitarea uriaşului Palat al Artelor „Reina Sofia“, care cuprinde o sală de operă cu 1.888 de locuri, proiect grandios şi reprezentativ pentru Calatrava. Este un loc în care influenţele clasice se îmbină foarte bine cu tendinţele moderne. Sala a beneficiat de o deschidere oficială, în octombrie 2005, la care a participat şi regina Sofia. Misiunea Palatului Artelor este de a promova dansul, teatrul şi muzica clasică.
Ce a însemnat oraşul spaniol în trecut…
Valencia este capitala comunităţii autonome cu acelaşi nume, este al treilea oraş spaniol ca mărime şi deţine o arie industrială pe Coasta Azahar din Spania. Numele latin al oraşului era „Valentia“, însemnând vigoare, curaj. În perioada imperiilor musulmane din Spania, era cunoscut drept Balansiya, în arabă.
Oraşul Valencia este situat în regiunea denumită în antichitate Edetania. Istoricul roman Florus afirmă că Junius Brutus, cuceritorul Viriathusului, şi-a transferat acolo soldaţii care luptaseră sub comanda sa. Drept pedeapsă pentru susţinerea arătată lui Sertorius, oraşul a fost distrus de Pompei, apoi reconstruit, iar Pomponius Mela afirmă că era unul din cele mai importante oraşe din provincia romană Hispania Tarraconensis. A fost fondat de romani în anul 137 î.Hr., pe situl unui fost oraş iberic, pe râul Turia. A fost ocupat apoi de vizigoţi, mauri sau aragonezi.
Abdelaziz, fiul lui Muzza, a cucerit oraşul şi, nerespectând termenii capitulării, l-a pângărit. Rodrigo Díaz de Vivar (El Cid) a recucerit pentru prima dată Valencia pe 15 iunie 1094, a transformat cele nouă moschei în biserici şi l-a instalat episcop pe călugărul francez Jérôme.
Această victorie a fost imortalizată în „Cantar de mio Cid“.
După moartea lui Cid (iulie 1099), soţia lui, Dońa Ximena, a deţinut puterea pentru doi ani, timp în care Valencia a fost asediată de almoravizi şi recucerită în 1102. Deşi împăratul Spaniei Alfonso i-a alungat iniţial pe almoravizi din oraş, nu a fost de ajuns de puternic pentru a-l menţine sub controlul său. Creştinii i-au dat foc, l-au abandonat, iar almoravidul Mazdali l-a luat în primire pe 5 mai 1109.
Regele Jaime I Cuceritorul, regele Aragonului, cu o armată compusă din francezi, englezi, germani şi italieni, a asediat Valencia, iar pe 28 septembrie 1238 a forţat capitularea. 50.000 de mauri au părăsit oraşul, iar, pe 9 octombrie, regele, urmat de suită şi armata sa, a preluat controlul.
Moscheea principală a fost purificată, s-a ţinut o slujbă şi s-a cântat „Te Deum“. Jaime a încorporat noi teritorii în recent formatul Regat al Valenciei, unul dintre cele care alcătuiau Coroana Aragonului.
Calatrava este unul dintre cei mai apreciaţi arhitecţi
Născut în 1951 la Benimamet, lângă Valencia, a absolvit în 1974 Institutul de Arhitectură din Valencia şi în 1981 Institutul Federal Tehnologic din Zurich. În 1981 şi-a deschis şi propria firmă de arhitectură la Zurich, extinsă ulterior şi în Valencia şi Paris. Cunoscut în special pentru proiecte ample, clădiri publice moderne, futuriste, adesea şocante prin originalitatea lor, este considerat unul dintre cei mai valoroşi arhitecţi ai momentului.
Printre cele mai apreciate dintre proiectele sale se numără: Gara Stadelhofen, Zurich (1984); Aeroportul Lyon, Franţa (1994), Opera din Santa Cruz de Tenerife (2003). Arhitectul pune accentul în creaţiile sale pe mişcare, pe echilibrul formelor aflate în zbor, încercând să redea prin clădirile sale dinamismul naturii şi mecanismelor inginereşti. Dar arhitectul este pasionat şi de sculptură şi desen, prezentându-şi lucrările în cadrul mai multor expoziţii, începând din 1985.
