Din octombrie, Casa de Asigurări va fi obligată de UE să deconteze ce plătesc românii în orice clinici şi spitale europene
Începând cu 25 octombrie 2013, pacienţii din România pot opta să se trateze în orice ţară membră a Uniunii Europene, iar Casa de Asigurări de Sănătate va fi obligată să deconteze contravaloarea serviciilor medicale primite, potrivit unei Directive Europene adoptate în 2011. Cu toate că poate să existe o diferenţă între costul unui serviciu medical dintr-o altă ţară UE şi cel din România, iar CNAS decontează preţul din ţara noastră, dacă se iau în calcul condiţiile din spitalele din România, lipsa medicamentelor, plafoanele impuse pentru analize medicale precum şi plăţile informale, ar putea deveni mai avantajos pentru români să plece să se trataze în oricare altă ţară a Uniunii Europene.
Ce spune Directiva
nr. 24/2011
Potrivit Directivei nr. 24/2011/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, care trebuie transpusă în legislaţia naţională a fiecărui stat până pe 25 octombrie 2013, în urma acordării asistenţei medicale în alt stat membru, statul membru în care pacientul este asigurat (denumit în directivă „statul membru de afiliere“ – n.r.) este responsabil cu rambursarea cheltuielilor suportate de persoana asigurată, cu condiţia ca tratamentul primit să fie prevăzut printre serviciile de sănătate rambursabile în legislaţia sa naţională.
„Statul membru de afiliere trebuie să asigure rambursarea cheltuielilor contractate de o persoană asigurată care primeşte asistenţă medicală transfrontalieră, cu condiţia ca acea persoană să aibă dreptul la tipul respectiv de asistenţă. Suma rambursărilor este echivalentă cu cea care ar fi fost rambursată prin sistemul de asigurări sociale obligatorii, dacă asistenţa ar fi fost furnizată pe teritoriul propriu. Această sumă nu depăşeşte costul real al asistenţei medicale primite“, se spune în textul directivei.
Statul în care se efectuează tratamentul trebuie să asigure respectarea normelor de calitate şi de siguranţă cu ocazia prestării asistenţei, în special prin instituirea unor mecanisme de control. Asigură, de asemenea, protecţia datelor cu caracter personal şi egalitatea de tratament a pacienţilor care nu sunt resortisanţi de pe teritoriul său.
În plus, fiecare stat membru trebuie să desemneze unul sau mai multe puncte de contact naţionale pentru asistenţa medicală transfrontalieră. Aceste puncte de contact sunt relaţionate cu asociaţiile de pacienţi, cu furnizorii de asistenţă medicală şi cu asigurătorii serviciilor de sănătate. Aceştia au obligaţia de a oferi pacienţilor informaţii cu privire la drepturile lor în momentul în care aceştia decid să beneficieze de asistenţă medicală transfrontalieră, precum şi coordonatele altor puncte de contact din celelalte state membre, conform legislaţiei europene.
Punctul de contact naţional din statul membru în care se efectuează tratamentul oferă pacienţilor informaţiile necesare.
Asociaţia pentru Protecţia Pacienţilor: „Casa trebuie
să plătească“
Vasile Barbu, preşedinte al Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, a explicat că, după data de 25 octombrie, de când se aplică Directiva UE 24/2011 privind asistenţa medicală transfrontalieră, dacă un român va merge în altă ţară membră UE să se trateze va plăti serviciile medicale primite, iar facturile plătite vor fi decontate în România de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. „Casa va deconta preţul pe care serviciul medical îl are în România. Diferenţa va fi suportată de pacient“, a explicat el.
Chiar şi în aceste condiţii, CNAS va fi asaltată de cereri de decontare. „De exemplu, dacă eu merg să îmi fac analizele medicale în Ungaria, unde preţurile sunt aproape la fel ca în România, voi veni în ţară, iar Casa va fi obligată să îmi deconteze“, a spus Vasile Barbu.
„De ce aş alege altă ţară pentru analize medicale? Pentru că în România trebuie să plătesc pentru analizele în ambulatoriu. Ţara noastră are plafoane pentru aceste servicii medicale şi, după ce se termină aceste plafoane, pacienţii plătesc din buzunar analizele. Casa decontează, de fapt, în ţara noastră, doar 11-12% din analizele medicale efectuate într-o lună, restul sunt plătite de pacienţi“, a detaliat preşedintele ANPP.
El a mai explicat că CNAS nu are plafoane şi pentru pacienţi care vin cu facturile din altă ţară a Uniunii. „Se vor face plăţile mai târziu, dar Casa trebuie să plătească“, a continuat acesta.
Conform lui Vasile Barbu, pacientul plăteşte în acest caz celelalte costuri, cum ar fi cele de deplasare. Excepţie fac acele intervenţii medicale care necesită tratament cu mijloace asistate.
Preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Pacienţilor a mai declarat că toate spitalele şi clinicile, fie private, fie de stat, vor fi incluse, cu condiţia să fie acreditate.
Pot apărea şi fraude
Directiva UE privind asistenţa medicală transfrontalieră poate crea probleme serioase pentru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Pe lângă avalanşa de cereri de decontare, se pot înregistra cazuri de fraudă. „Vor fi şi abordări fictive, cu acte medicale false. De exemplu, unele persoane pot depune cereri de decontare de la o clinică din altă ţară, deşi nu au primit tratamentul respectiv“, a afirmat Vasile Barbu.
El consideră că Ministerul Sănătăţii trebuie să ia măsuri de protecţie pentru a elimina aceste fraude.
„Ne temem că ministerul va găsi soluţii de limitare la serviciile medicale, în general, şi nu doar pentru aceste abuzuri“, a completat preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, care a încheiat spunând că României îi va fi foarte greu să aplice această directivă.
Andreea Stoica
[email protected]
