Stere Gulea, regizorul celebrului film „Moromeţii“, este în prezent pe punctul de a face un film după romanul „Sunt o babă comunistă!“ de Dan Lungu, cea mai tradusă carte din limba română în străinătate în 2009
– Când spui Stere Gulea spui „Moromeţii“, unul dintre cele mai remarcabile filme româneşti. Acest film a fost un fel de povară pentru dumneavoastră?
– Într-un fel este, pentru că, vrând – nevrând, te raportezi şi tu, cel care l-ai realizat, şi ceilalţi, la el, ca la o realizare pe care tânjeşti s-o atingi şi cu ceea ce realizezi după. Este o relaţie, în sine, delicată, a autorului cu propria-i operă: o iubeşti pentru că e o dovadă a unei reuşite care-ţi aparţine, dar o şi pizmuieşti uneori pentru că nu reuşeşti s-o reeditezi ulterior.
– Ce valoare a căpătat, în timp, acest film („Moromeţii“)? Că, de exemplu, de „Reconstituirea“ se vorbeşte tot mai rar…
– E greu pentru un autor să-şi evalueze opera. Ar fi o dovadă de lipsă de modestie şi de ipostaziere caraghioasă. Uitându-mă, însă, la postările de pe internet şi la notele acordate, mă refer la cele la zi, sunt uimit să constat interesul constant, uneori amplificat, faţă de film, la peste 20 de ani de la apariţia lui. Nu ştiu dacă 20 de ani e mult sau puţin… Un alt lucru neaşteptat pentru mine este clasarea constantă a „Moromeţilor“ în toate topurile între primele filme româneşti – cu excepţia unui top realizat de secţia de critică de film a Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) – și, mai ales, clasarea lui între primele 60 de filme din lume, la categoria „dramă“. Este singurul film românesc aflat în acest top, realizat în octombrie 2011. El mai figurează şi într-un alt top al primelor 100 de filme la categoria „dramă“. Şi tot singurul film românesc!
– Din 1988 încoace, tot tânjiţi să continuaţi „Moromeţii“. De ce n-aţi reuşit? Dacă ar fi să-l faceţi până la urmă („Moromeţii“ II), în distribuţie ar putea intra, pe lângă maestrul Victor Rebengiuc, şi Ilie Gheorghe de la Naţionalul din Craiova?
– A existat o anumită presiune, din interiorul meu, dar şi din afară să fac şi continuarea „Moromeţilor“… Am şi încercat să schiţez un draft (plan, proiect – n.r.), dar l-am abandonat. În acest moment pot spune că nu mai sunt convins că trebuie făcut. Cel puțin, nu eu, nu cred că ar ieşi un film demn de „Moromeţii“. Dacă l-aş fi făcut, cu siguranţă că aş fi continuat cu aceeaşi distribuţie. De altfel, ăsta a şi fost unul din motivele pentru care l-aş fi făcut.
TVR este blocată şi aservită
– Filmul „Mineriada 91“ v-a adus (şi) supărări sau aţi avut parte numai de felicitări? Miron Cozma v-a certat?!
– Nu mi-a adus supărări. Dimpotrivă! Mi-a dat sentimentul că a fost o şansă pe care mi-a dat-o Lucian Pintilie, anume faptul că mi-a făcut propunerea de a-l realiza împreună cu Vivi Drăgan Vasile şi Sorin Ilieşiu. N-o fi el perfect, dar este o foaie de temperatură a unui moment unic pentru români. Ca dovadă – a devenit deja mitologie.
– Dacă ar fi să reveniţi în fruntea TVR, ce ar fi de reformat? Vă întreb, deoarece aţi afirmat că TVR este o instituţie care „nu poate fi reformată“.
– De revenit nu mai poate fi vorba, dar de reformat ar trebui reformată. Că nu poate fi reformată se vede şi acum: are un deficit financiar care o poate pune în insolvenţă, dar rămâne cu acelaşi număr de angajaţi (3.300), cam acelaşi de cel puţin 15 ani şi care, pe lângă salariile bunicele, au şi tot felul de bonificaţii. Nu poate fi reformată şi din cauza dependenţei politice – în fond este sub control parlamentar – dar şi a intereselor grupurilor din interior. Întrepătrunderea celor două, dependenţa politică şi interesele grupurilor din interior fac ca TVR să fie blocată şi aservită.
– Cum aţi răspunde unei forumiste care scrie cam aşa despre dumneavoastră: „Un renumit regizor român, pierdut în politică…“?
– Aşa vede dânsa… Eu am avut impresia că a fost mai mult un angajament civic, mai puţin politic, dar dacă asta e impresia, mi-o asum.
– Vorbiţi-mi despre proiectele dumneavoastră majore actuale.
– Sunt pe punctul să fac un film după un roman, „Sunt o babă comunistă!“, de Dan Lungu.
– De ce viaţa de acum pare fără orizont? Aşa aţi declarat…
– Mult prea complicat… Poate că lipsa de orizont este în noi, oamenii din ziua de azi… Ştim ce vrem?
