Cum vedem lumea în care trăim? Cum sunt oamenii care ne înconjoară? Răul învinge binele? Este lumea plină de oameni egocentrici, egoişti? Poate cel mic să ajungă vreodată primul? Entităţile guvernamentale şi reprezentanţii lor sunt corupţi şi nedemni de încredere? Este viaţa nedreaptă? Este imposibil să reuşeşti dacă nu ai relaţii?
Toate aceste atitudini derivă din evaluarea interacţiunii personale cu viaţa. Dacă gândurile reflectă o viziune pesimistă asupra lumii, atunci aşa vom simţi şi faţă de propria persoană. Dacă gândurile reflectă o perspectivă optimistă, tot aşa vom simţi despre viaţa noastră. Atitudinea faţă de lume, în general, este un bun indicator al respectului pe care îl avem pentru capacitatea de a intenţiona în această lume ceea ce ne dorim. Pesimismul sugerează că nu subscriem la ideea că avem la îndemână puterea pentru a ne crea propria realitate fericită.
O foarte frumoasă poveste pe care am citit-o în urmă cu ceva timp descria cum în noi există doi lupi: unul – plin de frică, ură şi dorinţă de răzbunare şi celălalt – plin de iubire, bunătate, smerenie şi iertare. Întotdeauna câştigă cel pe care îl hrănim.
Este o metaforă elocventă pentru modul de a privi lumea. Putem vedea ura, prejudecata, maltratarea, înfometarea, sărăcia şi crima, concluzionând că este o lume nefericită. Putem hrăni acest lup urlător, alegând să vedem tot mai mult ceea ce detestăm. Dar acest lucru nu va face decât să ne copleşească, să ne obosească dorinţa de viaţă şi fericire. Ori putem privi lumea cu iubire şi respect de sine, văzând progresele realizate în relaţiile interrasiale în decursul vieţii noastre, căderea atâtor dictaturi, rata mai mică a criminalităţii, ascensiunea mişcărilor ecologice şi dorinţa atâtor oameni de a elibera lumea de armele nucleare şi instrumentele de distrugere în masă. Ne putem aminti că pentru fiecare faptă rea din lume există un milion de fapte bune şi astfel putem hrăni cel de-al doilea lup care urlă dintr-o postură de speranţă pentru omenire. Dacă ne considerăm o creaţie divină, vom căuta aceste lucruri în perspectiva noastră asupra lumii şi nu vom putea fi influenţaţi de cei care pun întotdeauna răul înainte.
Ar fi interesant să ne gândim în fiecare moment al vieţii noastre ce lup hrănim… ne manifestăm cu iubire şi smerenie faţă de ceilalţi, ne creăm propria fericire şi stare de bine sau ne amăgim într-o iluzie că suntem singuri pe planetă şi trebuie să ne îngrijim doar de ale noastre, privindu-i pe ceilalţi ca pe nişte simpli muritori? Chiar dacă avem în noi doi lupi, viaţa nu înseamnă junglă, ci armonie, interacţiune autentică şi relaţii sănătoase cu cei din jur, respect faţă de sine şi ceilalţi, bucuria de a împărtăşi şi generozitatea de a da.
Astfel… ce lup alegem să hrănim? În ce valori şi principii vrem să credem? Cum ne conturăm universul? Unde suntem noi şi unde sunt ceilalţi? Poate că, dacă nu am făcut-o până acum, a venit momentul să ne răspundem…
„Eternitatea nu este lumea de apoi…, ci aceasta. Dacă n-o aveţi aici, n-o veţi avea niciunde“. – Joseph Campbell
Psihoterapeut Gina Chiriac, Centrul de Sănătate „Sf. Grigorie Decapolitul“
