La Festivalul International de Poezie de la Zagreb, organizat de catre Centrul PEN din Croatia, in colaborare cu Asociatia Scriitorilor din Croatia, incheiat recent, au participat 30 de poeti din Franta, Luxemburg, Italia, Danemarca, Spania, Israel, Iran, Lituania, Slovenia, Bosnia, Serbia, Macedonia si, bineinteles, Croatia. Presedintele si organizatorul de facto al acestui festival a fost Sibila Petlevsky (poeta – n.r.), care are si calitatea de presedinte al filialei croate PEN si de membru al Comitetului International PEN.
Cei mai cunoscuti poeti au fost Abdellatif Laabi si Tahar Ben Jelloun, ambii de origine marocana. Primul s-a autoexilat in Franta de 20 de ani si a fost redactor la prestigioasa revista „Souffle“, influentând semnificativ spatiul cultural magrebian. Cel de-al doilea traieste in Franta din 1971 si este laureat al premiului Goncourt, in 1987.
De asemenea, la festival au mai participat: Jean Portante din Luxemburg – cunoscut nu numai pentru cartile de poezie pe care le-a scris, ci si pentru traducerile facute, membru al Academiei Europene de Poezie, si poetul francez Patrick Beurard-Valdoye, autor a noua volume de poezie.
Acestea sunt doar câteva exemple din lista de invitati. Lista e lunga si despre fiecare poet s-ar putea spune multe.
Dupa prezentarea publicului croat a invitatilor, a urmat o lectura in limba in care au fost scrise poemele, precum si traducerea lor in limba croata, pentru fiecare poet alocându-se 45 de minute.
Poetul iranian Parviz Kharzai, surpriza festivalului
Poetul iranian Parviz Kharzai s-a nascut in Teheran, in 1941. A facut studii superioare de Arta Dramatica la Teheran, Londra si Paris. In 1971 a condus doua Centre Pedagogice de Teatru in Iran, iar intre 1972-1975 a lucrat la BBC Londra si a produs 34 de piese radiofonice. Apoi, s-a intors in Iran, unde a predat la Universitatea din Teheran si Farabi. Din 1977, traieste in Franta, unde scrie, pune in scena si conduce ateliere de teatru si cenacluri literare. Parviz Kharzai este autorul a patru piese de teatru, cinci povestiri persane si treisprezece antologii (culegeri) de poeme. Este laureat al mai multor premii literare, printre care premiul „Poséiades” al Institutului Academic, Paris, in anii 1994, 1995, 1998, operele sale fiind traduse in mai multe limbi straine. Cum ar zice Manolescu, un scriitor iranian pentru „export“.
Criticii literari croati apreciaza ca Parviz Khazrai aduce in poezie o vibratie exotica si care da cuvintelor o deschidere neobisnuita. Iranian prin nastere, si-a scris la inceput poemele in persana. Apoi câtiva prieteni i le-au tradus in franceza. In prezent, acesta se exprima direct in franceza, atât in vorbire, cât si in scriere.
Parviz Khazrai a scris numeroase texte de revolta si texte de exil. Solitudinea, sfâsierea, nedreptatea, indepartarea l-au inspirat. Volumul „Noi clipele“, un fel de jurnal afectiv, constituie argumentul cel mai important care invita la meditatie si din care reproducem câteva fragmente.
Fragmente din cartea
„NOI CLIPELE“
de Parviz Kharzai
Daca vii aici ca sa ramâi
ridica-te!
Daca-ai venit cu gând de duca
treci prin zid!
*
Mâinile tale :
oglinzile cele mai clare
lacurile cele mai mici;
devotamentul lor
fara limite…
Nu ma lasa sa ma inec acolo…
*
Blânda privirea ta.
De ce-am rosti cuvinte?
De ce sa-nvârtim limba
stârnind noroiul
din strafundul apelor?
*
in acea seara
intr-atât ai tintuit amurgul
ca noaptea odaia mea
fost-a pâna-n zori
luminata
de privirea-ti.
*
Te priveam in oglinda :
toti anii pierduti
patruzeci si sapte de primaveri.
Mi-ai spus la revedere.
Patruzeci si sapte de primaveri
s-au pornit sa ninga
pe lacul fisurat
al vechii oglinzi…
*
Astazi
odaia
vibreaza de priviri intunecate
de amenintari,
tacerea continuu lunecând
adânceste pamântul
pina-n infern.
*
Ca sa te pot sculpta in cuvinte
am invatat atâtea limbi
degeaba!
Nici o materie nu te contine.
Trebuie sa te privesc
intruna
fara sa inchid ochii,
intr-un halou de tacere
ca adoratorii focului…
*
Dupa ani de zile
iau aceeasi carte,
o parcurg.
O pagina ingalbenita
se rupe;
O!
am imbatrânit…
