Întărirea francului elveţian a pus cu spatele la zid debitorii care s-au împrumutat în această monedă. Încercările repetate de frânare a aprecierii accelerate a francului au pus şi Banca Elveţiei într-o poziţie delicată, tradusă prin pierderi de 36 de miliarde de dolari. Agonia va continua, în condiţiile în care este evident că reîntoarcerea cotaţiei la un nivel suportabil este departe.
Accelerarea mişcării de întărire a francului elveţian în raport cu euro şi cu monedele regionale din Europa Centrală şi de Est din ultimele săptămâni agravează problemele datornicilor şi ale creditorilor care au semnat contracte de împrumut având la bază această valută. Debitorii se confruntă cu rate duble faţă de nivelurile de acum patru ani, iar băncile au în faţă o perspectivă a creditelor neperformante.
Fenomenul, foarte extins în ţări precum Polonia sau Ungaria, traversează un punct critic şi în România, unde francul elveţian a atins miercuri un maxim în raport cu leul, de 4,0865 lei. În acest context avem şi prima bancă comercială care a capitulat. OTP Bank a propus debitorilor reducerea cu un punct procentual a dobânzii pentru o perioadă de şase luni sau chiar doi ani şi chiar amânarea cu până la doi ani a plăţilor efectuate la principal. Acest lucru, estimează OTP, ar urma să conducă la o reducere a ratelor de 20-30%, însă soluţia tehnică adoptată de bancă este – după unele standarde – foarte apropiată de default.
Problemele datornicilor români şi ale băncilor cu portofolii de credit putrede nu sunt însă singurele pe care le cauzează întărirea francului. Banca Naţională a Elveţiei (SNB) a fost prinsă pe poziţii pierzătoare, după ce a eşuat în încercarea de prevenire a accelerării aprecierii francului. Potrivit Bloomberg, pierderile cumulate ale băncii centrale din Ţara Cantoanelor se ridicau în iunie la 36 de miliarde USD. Acestea sunt mari, prin comparaţie cu bilanţul instituţiei care se cifra în mai, conform website-ului FMI, la 288,59 miliarde USD. Şeful Băncii Naţionale a Elveţiei, Phillipp Hildebrand, este tot mai contestat în opinia publică, iar intervenţiile sunt din ce în ce mai dificile întrucât orice pas greşit ar apropia instituţia de un faliment tehnic.
Companiile exportatoare elveţiene şi debitorii în franci aşteaptă de mult ca trendul de întărire a acestei monede să se oprească. Speranţele se legau de Banca Naţională a Elveţiei, cu atât mai mult cu cât instituţia a declarat în repetate rânduri că nu se simte confortabil cu un nivel la care consideră că francul este supraevaluat în raport cu alte monede. Totuşi, încercările băncii centrale de a se pune de-a curmezişul pieţei au fost până în prezent sortite eşecului, iar armele aflate la dispoziţia autorităţii de politică monetară sunt puţine. Acest lucru s-a văzut la începutul lunii în curs, când instituţia s-a angajat că va menţine intervalul dobânzii-cheie cât mai aproape de 0. Impactul în piaţă a fost marginal, cu atât mai mult cu cât dobânzile erau stabilite deja între 0% şi 0,25%. Perechea valutară USD/CHF a coborât, de la nivelul de 0,78 franci pentru un dolar, la 0,71 franci pentru un dolar pe puseul de panică din pieţele financiare de la începutul acestei săptămâni.
Autoritatea monetară din Elveţia a trecut din nou la contraatac. „Creşterea substanţială a aversiunii la risc în pieţele financiare internaţionale a intensificat supraevaluarea francului elveţian în ultimele zile. În lumina acestor evoluţii, Banca Naţională a Elveţiei (SNB) va lua măsuri suplimentare pentru a împiedica întărirea francului elveţian. Va majora semnificativ cantitatea de lichiditate în franci elveţieni din piaţa monetară. SNB ţinteşte să extindă rapid depozitele la vedere ale băncilor la SNB de la 80 miliarde CHF în prezent, la 120 miliarde CHF“, se spune într-un comunicat al băncii centrale din Ţara Cantoanelor publicat pe website-ul instituţiei. Impactul acestei ştiri în piaţă a durat doar o oră şi 15 minute, comentează publicaţia on-line Zero Hedge, piaţa anulând în intervalul amintit întreg avansul de 150 pipşi pe perechea valutară dolar/franc generat de emoţia stârnită de comunicatul Băncii Naţionale a Elveţiei.
Agonia nu se va încheia prea curând
Miercuri, într-o conferinţă de presă, Gabriel Creţu, director executiv Vânzări şi Reţea la OTP Bank România – a treia instituţie de credit din sistem ca volum al împrumuturilor acordate în franci după Volksbank şi Raiffeisen -, a declarat că măsurile de diminuare a dobânzii şi de suspendare temporară a plăţii principalului vin să contracareze riscul valutar materializat, până la o aşteptată întoarcere a trendului pe moneda elveţiană. Laolaltă creditori şi debitori deocamdată nu au de partea lor decât speranţa: „Sperăm ca rata de schimb să revină în intervalul 1,2 – 1,3 franci pe euro în următoarele trei luni. Dacă Banca Centrală a Elveţiei a indicat acest target, pe asta mizăm şi noi, deocamdată nu suntem mai optimişti. Structural, românii au încredere în ceasurile elveţiene. Să sperăm că or să funcţioneze şi în acest caz“, a spus Creţu, potrivit Mediafax.
Afirmaţiile de mai sus sunt probabil menite să dea încredere debitorilor să continue plata ratelor în aşteptarea unei perioade în care povara să devină suportabilă. Totuşi, din punct de vedere tehnic, o revenire a unui instrument financiar după un asemenea picaj nu poate fi într-atât de violentă. Pentru a fi sustenabilă, o depreciere a francului ar necesita anterior un proces de distribuţie pe niveluri apropiate de minim, ceea ce face puţin probabilă o revenire către nivelurile de 1,2 – 1,3 franci pentru euro pe intervalul scurt menţionat de trei luni. Sunt nu mai puţin de şase niveluri de rezistenţă orizontale la care ar trebui să se regrupeze vânzătorii de euro în cazul unei reveniri a cotaţiei. Pragurile amintite sunt la 1,08 franci pentru un euro, 1,14 franci pentru un euro, 1,18 franci pentru un euro, 1,205 franci pentru un euro, 1,23 franci pentru un euro şi 1,245 franci pentru un euro.
Datornicii în franci, propriii lor duşmani
În mod paradoxal, deşi aşteaptă deprecierea francului, atât datornicii împrumutaţi în franci, cât şi băncile creditoare care au accesat francii din Elveţia contribuie la întărirea francului. Cumpărarea acestei monede cu euro, zloţi, forinţi sau leva cu scopul de a se achita creditele contractate în boom este unul dintre principalele elemente de susţinere a trendului de apreciere a francului.
Acest lucru a fost explicat recent de către Andrei Ciubotaru, Head of Brokerage la Tradeville: „Uitându-ne în spate, francul elveţian a devenit atât de scump datorită Sud-Estului Europei, Sud-Est al Europei care de doi ani şi jumătate îşi plăteşte creditele în fiecare lună vânzând euro şi cumpărând franci“. El spune că speculatorii au confortul de a şti că au de partea lor în antrenarea mişcării de întărire a francului debitorii care au de achitat datorii în moneda elveţiană. Dincolo de percepţia francului ca monedă de refugiu, enunţată în media de business, Ciubotaru a subliniat astfel şi o altă perspectivă: „Francul, monedă căutată de Estul Europei pentru a-şi închide creditele precedente“. În mod paradoxal, datornicii în franci sunt cei care alimentează trendul de întărire a francului prin eforturile lor de a-şi plăti datoriile. „Creditele luate în CHF, în anii de glorie ai boom-ului expansionist, vor continua să fie plătite. Cerere de franci va exista din punctul acesta de vedere“, a declarat brokerul de la Tradeville într-o intervenţie pentru Money Channel.
Au pompat franci elveţieni către mii de români
OTP are un portofoliu de 13.800 de clienţi, care au contractat credite ipotecare în franci elveţieni, ceea ce înseamnă 70% din total portofoliu. Aprecierea francului a dus valoarea totală a creditelor în această monedă la 80% din suma acordată de bancă sub forma creditelor ipotecare.
Creditele cu întârzieri la plată de peste 90 de zile reprezintă, ca valoare, 8% din totalul împrumuturilor ipotecare în franci, iar ca număr doar 4%. Acest indicator ar fi fost însă mult mai deteriorat dacă banca nu ar fi scos numai anul trecut din bilanţ 635 de milioane de franci, vânzând creditele băncii-mamă şi unui vehicul de preluare a datoriilor rele din Olanda.
