Creditele bancare ascund de multe ori costuri suplimentare pe care clientii nu le sesizeaza. Apoi se trezesc cu rate mari fara sa stie de ce.
Potrivit legii, bancile comerciale sunt obligate sa afiseze pe contractele de creditare dobânda anuala efectiva a imprumutului (DAE) – adica sa ofere o informatie completa privind toate costurile acestuia.
Unii analisti sustin insa ca dobânzile afisate de banci sunt mici doar in teorie. In realitate, costurile sunt sensibil mai mari. Pe de o parte, unele banci nu afiseaza DAE, ceea ce face ca de unele comisioane incluse in aceasta sa afli când ajungi la banca sau chiar ulterior. Marja ar fi de 20% in favoarea bancii, sustin unii analisti. Pe de alta parte, unele costuri ale creditului, considerate administrative, nu sunt incluse in DAE. Asa incât clientii trebuie sa faca o analiza atenta a ofertei, daca vor sa stie de la inceput costurile reale ale unui imprumut. Cel mai mult in balanta incarcarii ratei lunare atârna comisionul de administrare, calculat la soldul contului.
Specialistii dau si urmatorul exemplu: un comision aparent mic, de 0,25%, calculat astfel pentru un credit pe zece ani, pentru 10.000 de euro, poate creste suma lunara de plata cu 20%.
Apoi se adauga alte costuri suplimentare, cum ar fi plata, in majoritatea cazurilor, a unei asigurari de viata, cesionata in favoarea bancii. Din pacate, legislatia nu specifica exact ce costuri trebuie sa includa DAE. Legea spune ca asigurarile de viata nu trebuie incluse. Cu toate acestea, asigurarile reprezinta un cost pe care clientul il plateste in fiecare an. In plus, majoritatea bancilor comerciale uita sa includa in DAE comisioanele de analiza a dosarului sau chiar pe cele de acordare a creditului, considerându-le costuri administrative.
In acest context, DAE are un rol pur orientativ, deoarece fiecare banca include ce ii convine in aceasta dobânda efectiva. In consecinta, pentru analiza costurilor unui credit tot metodele clasice sunt cele mai sigure: politele de asigurare si comisioanele procentuale aplicate la soldul anual sau lunar al creditului. Practic, cele mai ieftine credite sunt cele fara asigurari suplimentare si care au atasate doar comisioane flat.
Creditele pe termen scurt, mai ieftine
Pentru a corespunde cerintelor pietei, unele banci au prelungit perioada de rambursare a unui credit fara destinatie chiar pâna la zece ani. Si-au extins limita maxima a sumei imprumutate pâna la 10.000 sau 20.000 de euro. Totusi, creditele nu sunt ieftine deloc. Minimalizarea costurilor se poate realiza prin contractarea unui astfel de credit pe o perioada scurta. Suma totala rambursata va fi mai mica decât in cazul creditelor contractate pe perioade lungi, nu exista asigurare de viata si se aplica doar comisioane flat (o singura data, la contractarea creditului). Daca un solicitant vrea sa-si aleaga cel mai bun credit numai din analiza DAE ii va fi foarte greu, pentru ca aceasta difera in functie de perioada de rambursare a imprumutului si de valoarea totala a acestuia. Asa apare un paradox: pentru creditele luate pe o perioada scurta, de pâna la cinci ani inclusiv, DAE este mai mare decât un credit luat pe o perioada de zece ani. Aceasta, in ciuda faptului ca la imprumuturile pe termen scurt rata anuala a dobânzii si costurile aferente creditului sunt, de multe ori, mai mici decât in cel de-al doilea caz. In schimb, daca se calculeaza suma totala de plata pe perioada rambursarii, la imprumuturile pe termen lung creditul este platit de cel putin doua ori. In plus, DAE afisata de banci nu este totdeauna relevanta.
