Un studiu recent pune la îndoială convingerea conform căreia femeile ar fi singurele capabile să facă mai multe lucruri în acelaşi timp, în timp ce bărbaţii ar întâmpina mari dificultăţi, relatează corriere.it. De data acestea, cercetătorii de la Universitatea din Stockholm au demonstrat faptul că, în realitate, domnii ar fi adevăraţii regi ai multitasking-ului. Concluziile specialiştilor suedezi pun astfel la îndoială zecile de studii despre talentele superfemeilor, obişnuite să aibă grijă de casă şi familie, şi în acelaşi timp să aibă o carieră de succes, dar şi despre incapacitatea domnilor de a face mai multe lucruri în acelaşi timp. În opinia cercetătorilor suedezi, în realitate însă bărbaţii sunt cei mai buni atunci când vine vorba de a duce la îndeplinire mai multe obiective în acelaşi timp. Şi totul doar datorită capacităţii lor mai dezvoltate de a controla dimensiunea spaţio-temporală. Altfel spus, deşi femeile sunt obligate sau au tendinţa să facă mai multe lucruri în acelaşi timp, ele au mai puţine şanse decât partenerii lor să ducă la îndeplinire tot ceea ce şi-au propus. În opinia psihologului Timo Mantyla de la Universitatea din Stockholm, al cărui studiu a fost realizat pe un eşantion format dintr-un număr egal de femei şi bărbaţi cu vârste cuprinde între 19 şi 40 de ani, succesul aşa-numitului multitasking depinde de două funcţii cognitive diferite. Iar una dintre acestea este mult mai dezvoltată la reprezentanţii sexului masculin.
Funcţii dezvoltate
Prima dintre aceste funcţii este aceea care face fiinţa umană să fie capabilă să îşi amintească anumite lucruri şi să îşi actualizeze permanent propria memorie pe măsură ce înaintăm cu îndeplinirea sarcinilor. Cea de-a doua funcţie implicată este cea spaţio-temporală. În opinia cercetătorilor suedezi, tocmai abilitatea de a acţiona în această dimensiune ar fi cea care reglează fluxul de gesturi şi comportamente într-un moment de „multitasking“ şi care stabileşte succesul acţiunilor întreprinse. Deloc întâmplător, funcţia spaţio-temporală este mult mai dezvoltată la bărbaţi decât la femei. Pentru a ajunge la aceste concluzii, Mantyla şi colegii săi au supus participanţii la studiu la diverse teste: într-o primă fază i-au aşezat în faţa unor ecrane pentru a recunoaşte cifre, care reapăreau într-o înşiruire de caractere care se derula pe ecran, participanţii trebuind să „oprească“ imaginea în care apăreau anumite numere. În acelaşi timp, participanţilor li s-au alocat şi alte sarcini de îndeplinit în timpul testelor. Nimic complicat, dar sarcini care puse la un loc puteau pune în pericol succesul acţiunilor. Bărbaţii au demonstrat că sunt mult mai capabili să evite erorile şi au obţinut punctaje mult mai ridicate decât femeile participante la teste.
