Consilierul Nicolae Marinescu, preşedintele Comisiei de Cultură din cadrul Consiliului Local municipal Craiova şi membru în Consiliul de Administraţie al Teatrului „Colibri“, explică într-un interviu acordat Gazetei de Sud cum a rămas pe drumuri de aproape şapte ani Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri“. Municipalitatea ar fi încercat de mai multe ori să achiziţioneze un sediu pentru această instituţie de cultură, dar preţurile exorbitante cerute de proprietari pe diferite clădiri au determinat administraţia locală să se întoarcă la ideea unei construcţii noi pentru Teatrul de Păpuşi.
GdS: Cât de important este pentru Craiova Teatrul de Păpuşi sau Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri“, pe numele său oficial?
N.M.: În primul rând o să vă spun un lucru general, care, poate, unora o să li se pară doar o teorie, dar mie mi se pare un lucru adevărat şi foarte important. Acum, în prag de campanie electorală, unii spun de Craiova că trebuie să fie oraş turistic, alţii că trebuie să fie oraş industrial. Dar în acest moment, eu, care nu candidez la nici o funcţie, spun că oraşul nostru este – deci nu trebuie să-l facem! – un centru cultural de o incontestabilă importanţă regională şi naţională, cu certe posibilităţi de deschidere către mediul cultural internaţional. Datorită conjuncturii, avem moştenire cinci instituţii culturale cu tradiţie îndelungată – Teatrul Naţional, Teatrul Liric, Teatrul „Colibri“, Filarmonica şi Ansamblul „Maria Tănase“. Acestea au atins un nivel de performanţă demn de luat în seamă. Toate au un public fidel – inclusiv Teatrul de Păpuşi. Sunt mari oraşe în Europa care nu au asemenea instituţii de cultură cum avem noi. Cultura e averea noastră, iar dacă noi o gestionăm într-un mod inteligent, o putem avea şi pentru noi, şi pentru export. Iar asta tocmai pentru că avem ceea ce mulţi alţii n-au, iar aici vorbesc şi de un teatru de păpuşi de nivelul acestuia din Craiova. Avem acest imens potenţial de care trebuie să avem grijă şi chiar s-a făcut câte ceva în privinţa asta, în ciuda condiţiilor economice dificile. Am avut şi ghinionul prăbuşirii tavanului Filarmonicii, dar s-a reparat, s-au făcut investiţii în instrumente muzicale, s-a făcut un proiect şi pentru reabilitarea superbei săli a Teatrului Liric şi sunt convins că se vor găsi şi fonduri pentru execuţia acestui proiect într-un viitor nu prea îndepărtat.
S-a rezolvat în sfârşit – după 20 de ani – problema Ansamblului „Maria Tănase“, care are acum şi el un sediu. Am participat şi la înfiinţarea acestui ansamblu. Atunci, oamenii cântau cu instrumentele lor de acasă, în costumele lor de acasă. Dar lumea mai uită aceste aspecte. Faptul că au rezistat a făcut ca ei să aibă acum un sediu – la fostul liceu 7 Noiembrie – de care se pare că sunt foarte mulţumiţi. Tot acolo au şi propria sală de repetiţii, după ce, până acum, repetau săracii pe unde apucau.
Acum a rămas fără sediu Teatrul „Colibri“. Trebuie să avem însă încredere că stă în puterea noastră şi se poate rezolva, cum s-a rezolvat până la urmă şi cu Ansamblul „Maria Tănase“.
GdS: Cum a ajuns „Colibri“ în situaţia de a fi un „teatru fără teatru“?
N.M.: Răposatul Patrel Berceanu – Dumnezeu să-l odihnească! – obţinuse prin perseverenţă de la Primăria Craiova şi consiliul local atât proiectul pentru refacerea vechii săli a Teatrului de Păpuşi, cât şi bani ca să înceapă lucrarea. Dacă lucrul acesta s-ar fi realizat, astăzi am fi avut în centrul oraşului un teatru de copii superb, cu o sală de 100 de locuri. Clădirea a fost însă pierdută din cauza retrocedării şi a început această odisee a teatrului dintr-un loc în altul.
Acum, noi plătim o chirie pentru spaţiile ocupate în prezent. Conducerea teatrului, toţi oamenii de acolo şi toţi cei care au fost preocupaţi de această problemă, de la familia Davidescu, fondatorii acestei instituţii, şi până la actori, mulţi dintre ei de decenii în trupă, au simţit această nevoie şi au cerut constant un sediu. N-am găsit o soluţie potrivită, cel puţin până acum.
Au existat mai multe tentative – nici un moment chestiunea n-a fost abandonată – dar resursele financiare n-au permis. Spre exemplu, am dorit să cumpărăm fostul cinematograf Central, însă proprietarul a cerut nişte preţuri exorbitante, nu a fost cu putinţă să „ne lipim“ de această sală, iar acum fostul cinematograf e gol, stă degeaba, nefolosit, fiindcă proprietarul n-a acceptat oferta noastră.
Fostul Teatru de Păpuşi a rămas şi el liber din aceleaşi considerente – preţul exorbitant cerut pe el în baza poziţiei ultracentrale în care se află. Să-l cumpărăm, asta a fost, de fapt, prima soluţie la care ne-am gândit, pentru că, existând banii pentru investiţie, s-ar fi peferat să-l faci pe acela. Dar proprietarii au cerut sume foarte mari pentru posibilităţile primăriei.
GdS: Iar Teatrul de Păpuşi a ajuns chiriaş…
N.M.: Da, s-a găsit o locaţie destul de bună pentru sediul administrativ, dar nu avem sală de spectacol. Sigur, idealul este să rezolvăm în maniera în care s-a rezolvat şi cu Ansamblul „Maria Tănase“, adică unde e sediul să fie şi sala de spectacol. Chiar dacă nu dai spectacole acolo, trebuie să repeţi, pentru că până să susţii un spectacol îl repeţi de zeci de ori.
Formula actuală, a colaborării cu Teatrul Liric, în sensul utilizării scenei de la „Elena Teodorini“ şi pentru spectacolele de la „Colibri“, este doar una de avarie, de supravieţuire, care nu satisface nevoile instituţiei. Trebuie să ne imaginăm, de exemplu, că atunci când se pune în scenă la Teatrul de Operă şi Operetă un spectacol cu o montare mai fastuoasă – „Aida“, să zicem – e imposibil să montezi decorurile după-amiază şi să le dai jos a doua zi, dimineaţă, ca să joace tot acolo cei de la Teatrul de Păpuşi. Sunt detalii care unora li se par amănunte, dar, dacă nu le ştii, nu-ţi dai seama ce se poate şi ce nu. Şi atunci cred că singura soluţie cu adevărat bună este ca acest teatru să aibă o sală proprie.
Am înţeles că au fost identificate două clădiri mai vechi pe aici, prin zona centrală, care ar putea fi transformate cumva, ca să adăpostească atât administraţia, cât şi sala de spectacole a Teatrului de Păpuşi. Dacă luăm în considerare banii pe care-i plătim ca şi chirie, care sunt o sumă destul de importantă pentru sediul administrativ, ne putem da seama că în doi-trei ani, hai patru-cinci ani maximum, investiţia ar putea fi amortizată. Şi cred că este foarte bine să se facă acest lucru pentru că noi avem în Craiova cam 8.000 – 10.000 de copii de vârsta celor care frecventează Teatrul „Colibri“.
Aş vrea să revin la ideea anterioară cu educaţia cetăţenească a copiilor, realizată prin prezenţa în acest teatru, unde, dincolo de spectacol, intră într-o ordine civică, se comportă şi socializează într-un anumit fel, toate acestea dau o anumită ţinută de cetăţean copiilor Craiovei. Asta îşi pune o amprentă asupra lor, care contează mai târziu. De aceea cred că toţi aceşti copii ar trebui să treacă prin sala de spectacole de mai multe ori pe an, lucru imposibil în acest moment.
S-a mai încercat ceva, dar nu poţi să mergi prin şcoli cu orice spectacol. Acolo merg doar improvizaţii. Nu-i rău nici aşa, dar îmbrăcatul, mersul la teatru, deprinderea de a nu vorbi tare, de a nu scuipa pe jos şi de a folosi toaleta publică ţine de altceva şi toţi copiii Craiovei trebuie să meargă în sala de spectacol măcar o dată pe trimestru.
GdS: La ce clădiri v-aţi referit? E vreuna de pe strada Olteţ?
N.M.: Da, pe Olteţ e una şi alături e alta. Ambele sunt ale primăriei. Doamna directoare a Teatrului „Colibri“ a mers acolo, a văzut despre ce e vorba, apoi a avut o discuţie cu domnul primar. Acum a rămas ca arhitecţii să găsească o soluţie convenabilă. Mai e o problemă de vecinătate, am înţeles…
Există această propunere chiar a domnului primar, care s-a arătat foarte hotărât să rezolve această problemă şi fără îndoială că şi consilierii, toţi, vor susţine o investiţie în acest sens, care, cu cât se va face mai repede, cu atât va fi mai bine.
Mă întorc la afirmaţia că avem un teatru de păpuşi de un nivel care se întâlneşte în puţine oraşe din Europa. Avem această instituţie, nu este foarte costisitoare şi are un public al ei. Copiii craiovenilor beneficiază de o educaţie plăcută prin această instituţie şi trebuie să înţelegem că ei se duc la teatrul de păpuşi nu doar ca să se distreze. Educaţia lor trebuie să înceapă de mici, iar asta e o formă de educaţie. Cei care merg acum la Teatrul „Colibri“ vor merge mai târziu la Teatrul Naţional, dincolo de faptul că le place. Părinţii trebuie să știe clar că nişte copii crescuţi pe stradă vor fi mai uşor atraşi către tentaţii rele decât cei care merg la sala de sport, la sala de spectacol. Deci trebuie să ne îngrijim ca acest oraş să le asigure copiilor noştri educaţia necesară. Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri“ este o instituţie care trebuie văzută, după părerea mea, drept fundamentală pentru formarea cetăţenilor Craiovei.
Primarul Craiovei, Antonie Solomon:
„Situaţia celor de la Teatrul de Păpuşi e complicată. Vor sediu, săracii, şi aş vrea să-i ajut, aş vrea să am o soluţie, dar pe moment nu avem să le dăm nici o clădire care să se preteze activităţii lor.
I-am pus pe cei de la Patrimoniu să se gândească la o clădire în care să facem Teatru de Păpuşi, dar deocamdată nu am găsit nici una.
Dar, poate, să le construim un teatru nou… Avem o clădire dărăpănată pe strada Olteţ. Are un teren de vreo 400-500 mp, unde a vrut să-şi construiască într-un timp sediu Agenţia de Dezvoltare Regională. E o ruină acolo. E monument istoric, dar stă să cadă, şi am putea să facem în acel loc un teatru de păpuşi nou-nouţ. Asta ar fi, pe moment, singura soluţie pe care aş vedea-o“.
Teodor Sas,viceprimar UNPR:
„Cu siguranţă e nevoie de un Teatru de Păpuşi în Craiova. Este un oraş foarte mare, sunt foarte mulţi copii care au nevoie de aşa ceva. De asemenea, Teatrul de Copii are deja o tradiţie în oraşul nostru, are un personal calificat la care nu putem să renunţăm. Au nişte probleme cu sediul, în sensul că stau cu chirie în actualul lor sediu. Noi am încercat anul trecut să preluăm un cinematograf pentru ei, dar n-am putut să facem asta pentru că a apărut o lege care a interzis preluarea cinematografelor“.
Mărinică Dincă, viceprimar PDL:
„În ultima vreme, merg din ce în ce mai des la spectacolele celor de la Teatrul de Copii şi Tineret, având în vedere că am două fetiţe, una de cinci ani şi alta de aproape trei ani şi ele iubesc spectacolele celor de la «Colibri». Chiar eu, atunci când eram copil, am făcut parte dintr-o mică trupă de teatru de păpuşi. Pot spune că sunt subiectiv, dar cred că este o activitate plăcută nu doar pentru copii, ci şi pentru cei în vârstă.
A existat o hotărâre de guvern prin care trei săli de cinematograf urma să fie date municipalităţii. În acest sens am dat încă din 2009 o hotărâre de consiliu prin care am acceptat acest lucru, dar această hotărâre nu s-a pus în practică. Dar, înainte de toate, avem o soluţie care depinde numai de voinţa noastră. Pe strada Olteţ a fost o clădire frumoasă. În momentul de faţă nu mai poate fi numită clădire, trebuie ridicată alta nouă. Însă asta presupune cel puţin un an şi jumătate sau doi, pentru că suntem instituţie publică, trebuie studiu de fezabilitate, proiect tehnic, trebuie urmată o procedură de achiziţie publică. Însă cred că putem găsi o soluţie pe termen scurt“.
Bianca Predescu, consilier local PSD:
„Cu Teatrul de Păpuşi e o problemă mai complicată. Acum doi-trei ani, se avea în vedere preluarea în patrimoniul municipiului a două cinematografe – Modern şi Craioviţa – care să fie atribuite ca sediu unul Teatrului «Colibri», iar altul Ansamblului «Maria Tănase». Numai că a intervenit o ordonanţă de guvern care a stopat această procedură. Pentru Ansamblul «Maria Tănase» s-a găsit până la urmă o soluţie, un sediu, iar Teatrul pentru Copii şi Tineret «Colibri» a rămas cam ultimul. În mod categoric, eu şi colegii mei ne vom gândi la o soluţie pentru această instituţie de cultură, pentru că, să fim sinceri, lipsa unui spaţiu adecvat a determinat şi mulţi actori-păpuşari să plece, iar acum riscăm să întrerupem o tradiţie creată de acest teatru în oraşul nostru“.
Lucian Mincu, consilier local PNL, membru în consiliul de administraţie al Teatrului Liric craiovean:
„Deocamdată, cei de la Teatrul Liric le-au întins o mână colegilor de la Teatrul «Colibri» pentru a putea funcţiona, permiţându-le să joace pe scena lor de când au rămas fără sediu. E greu, însă, pentru ei în situaţia de chiriaşi, mai cu seamă că această instituţie – Teatrul pentru Copii şi Tineret, sau Teatrul de Păpuşi, cum îl mai ştie lumea, se identifica foarte bine cu clădirea de pe strada A.I. Cuza, în care a funcţionat până acum câţiva ani. Cred că au nevoie de o nouă clădire pentru a avea casa lor, iar găsirea unei soluţii cade în sarcina executivului local. Tocmai de aceea, chiar în şedinţa de joi a Consiliului Local Craiova intenţionez să adresez o interpelare primarului, solicitându-i să ne spună ce a făcut şi ce poate face pentru un nou sediu al Teatrului de Păpuşi“.
