În inima Craioviţei, pe locul garajelor şi al gunoaielor, se vor ridica, până la sfârşitul lui 2009, un aşezământ rezidenţial pentru bătrâni şi un locaş de cult, a cărui temelie a fost binecuvântată ieri de noul Mitropolit al Olteniei. Planurile vizând cele sfinte au tulburat însă liniştea dintre blocuri, unii locatari plângându-se că vor avea parte de clopote, bătăi de toacă şi înmormântări dese.
Craioviţa, ora 11.00, în apropierea Şcolii nr. 32. Rezistând cu perseverenţă şi credinţă în soarele care pripea deja de ceva vreme, enoriaşi, preoţi şi curioşi aşteptau cuminţi sosirea ÎPS Irineu Popa, proaspăt uns să păstorească sufletele oltenilor de pe tronul mitropolitan. „Vine, vine!“, s-a auzit o voce dinspre grupul sutanelor. Un freamăt a străbătut rândurile celor prezenţi şi, la tonul unui părinte, a început un imn de slavă în cinstea Mitropolitului. Câţiva copii l-au întâmpinat cu flori, pâine şi sare, apoi, urmat de credincioşi, ÎPS Irineu s-a îndreptat spre locul unde a început deja construirea bisericii ce va purta hramul „Naşterea Maicii Domnului“. Slujba de sfinţire a temeliei a început, soborul de preoţi cântând şi binecuvântând locaşul, piatra inscripţionată, crucea albă din lemn şi primul cancioc cu ciment. Pe pământul scos de excavatoare, de o parte şi de alta a fundaţiei, bărbaţi, tineri şi femei cu capul acoperit şi cu lumânări pâlpâind au rostit în cor „Tatăl nostru“, închinându-se cu pioşenie sau din reflex, după caz. Lângă o cabină a muncitorilor, pe o bancă din lemn, două bătrâne stăteau şi ascultau slujba de sfinţire a locaşului, aplecându-se din când în când una spre cealaltă, să-şi împărtăşească un gând. „Eu mă bucur de biserica asta. Şi de azilul care se face pentru cei ca noi, da’ tare mă tem că n-o să le mai apuc…“, spunea Adela Nădăşan, o femeie ajunsă la 81 de ani. Vecina sa, Maria Cojocaru, locuieşte în blocul de peste drum. E singură şi ieri a împlinit 80 de ani. „Maică, azilul ăsta e binecuvântare. Eu stau la o garsonieră, dar n-are cine să-mi aducă de mâncare, pe banii mei. Mor în casă de foame. Da’ cine ştie dacă şi eu oi apuca acest cămin de bătrâni…?“, se întreba, mai mult pentru sine, cu vocea tremurândă şi cu lacrimi în ochi. „80 de ani fac azi…“, a adăugat şi s-a liniştit.
Prea multă tristeţe
Ridicarea celor două aşezăminte n-a părut însă să fericească pe toată lumea. „E un conflict mai vechi aici, pornit cu vreo doi ani în urmă, când pe locul acesta se aflau garajele noastre. Au venit de la primărie şi ne-au anunţat că se va face curăţenie în zonă, că nu mai poate arăta aşa cartierul. Locatarii au înţeles şi au dărâmat garajele, deşi de cele de peste drum nu s-a atins nimeni, sunt acolo şi astăzi. Asta nu mai este curăţenie generală, dar ce să mai spunem? Atunci au început să umble zvonuri că o să ni se bage pe gât aici o biserică şi un azil. Am luat-o drept glumă. Ca acum să vedem că, de fapt, chiar asta e destinaţia terenului. Suntem creştini şi noi, ne bate Dumnezeu dacă hulim, dar aici nu e spaţiu pentru aşa ceva. În loc să creeze locuri de joacă pentru copii sau să mai pună o fântână şi spaţiu verde, o să bată clopotul şi toaca la orice oră şi o să vedem înmormântări. Avem copii. Ce-or să vadă? Pelerinaje şi morţi? Şi noi o să murim, dar va fi prea multă durere. Am strâns semnături de la mulţi locatari împotriva acestei destinaţii, dar degeaba“, îşi spunea oful Marin Vîşlan.
Vecina sa de cartier, Ana Buhlea, nu i-a împărtăşit opinia: „Mai bine un locaş de cult decât un loc plin de gunoaie şi garaje. Aveam mizerie până la Dumnezeu, câini care te mănâncă. Şi cu ce să deranjeze toaca sau clopotul?“. Alături, Viorel Radu a intervenit, susţinând ideea locului de joacă pentru copii şi plângându-se de lipsa spaţiului verde: „Mutaţi blocul, îl fărâmaţi şi vă faceţi biserică, dacă asta vreţi. Avem copii mici, ce să vadă? În loc de părculeţe, văd durere. Toţi o s-ajungem bătrâni, da’ cine a judecat treaba asta a fost un cretin!“, a spus bărbatul supărat. „Distrugem natura fără să clipim. Aici erau plopi înainte. I-au ras. În Corniţoiu, tot ce e verde e pus la pământ. La Consul, la fel. Unii se zbat să mai planteze un copac, alţii îi taie fără discernământ. La ce ne vor folosi biserici dacă peste câţiva ani o să fim în dezastru ecologic? Sau poate tocmai de-asta…“, a încheiat Marin Vîşlan, întorcându-se cu spatele la biserică şi îndepărtându-se.
Un an şi jumătate de aşteptare
Aproximativ 14 milioane de lei din fonduri guvernamentale sunt planificate pentru viitorul aşezământ destinat bătrânilor. „Amplasamentul, administrat de Arhiepiscopie prin parohie, va fi construit după norme europene şi va beneficia de asistenţi sociali şi medicali, având o suprafaţă de 1.600 de metri pătraţi şi, probabil, o capacitate de 74 de locuri. Sperăm ca lucrarea să fie dată în folosinţă la sfârşitul anului 2009, dar acest lucru depinde de cum vor fi viraţi banii“, a precizat Gheorghe Cioiu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Craiovei.
