Desi este inca un om activ, „Luchi“ Mitran sustine ca nu isi pregateste revenirea: „Nu fac parte din categoria celor care, atunci când ies la pensie, ii apuca cheful de munca. Au fost oferte, inclusiv din spectrul politic, dar
le-am refuzat“.
Luchian Mitran s-a nascut pe 18 octombrie 1946, in comuna doljeana Catane. A plecat de acasa de la 14 ani, sa urmeze liceul. In 1964 a absolvit Liceul „Nicolae Balcescu“ (in prezent Colegiul National „Carol I“), apoi si-a croit singur un drum in viata. Putini stiu despre el ca vreme de sase ani a fost osean. A fost profesor-suplinitor, predând istoria in comuna Camârzana, din judetul Satu Mare, in inima Oasului. A ajuns acolo chiar director al caminului cultural din localitate, unde a instruit echipa de dansuri osenesti. Recunoaste insa ca „jocurile osenilor nu s-au prins de mine, n-am reusit sa le prind ritmul“.
Profesor in Oas, militian la oras
In 1972, dupa sase ani in invatamânt, in viata lui „Luchi“ Mitran s-a produs alta schimbare radicala. „Mi-am dorit sa ma fac militian. M-a atras meseria asta, tocmai de aceea am facut-o din placere. Este o munca grea, dar daca o faci din placere si nu te stresezi, ai si satisfactii“, povesteste acum generalul Mitran.
Asa se face ca profesorul de istorie s-a inscris la Scoala de subofiteri de militie din Arad. Si-a dat seama ca poate mai mult, asa ca si-a continuat studiile la Bucuresti, la scoala de ofiteri a Ministerului de Interne, pe care a absolvit-o in 1976 ca sef de promotie. In 1976 s-a intors din nou pe meleagurile natale, insa ca ofiter la Militia Craiova.
„Pedioada intre 20 si 26 de ani, cât am stat in Oas, m-a marcat profund, a avut o mare influenta asupra mea, pentru ca acolo e altfel, alta cultura, alte modalitati de a privi realitatea, oamenii sunt mai sinceri. Tocmai de aceea la intoarcere in Oltenia, m-am readaptat destul de greu. Aproape doi ani am fost tentat sa plec inapoi in Oas, pentru ca aici este… ca la olteni. Pâna la urma am ramas, mai ales ca aveam cu mine sotia si cele doua fete“, isi aminteste Luchian Mitran.
A debutat ca locotenent la Circulatie, intre 1976 – 1978, apoi ofiter cu pregatirea cadrelor de militie, specialist I la Serviciul Cercetari Penale, iar din 1984 loctiitor al sefului Militiei Municipiului Craiova. A ramas pe functia de adjunct pâna in 1992, când a devenit sef al (deja) Politiei municipale, iar din 1993 si pâna la pensionare, in 2002, a fost loctiitor al sefului Inspectoratului de Politie al Judetului Dolj. Pe 23 august 2002 a fost trecut in rezerva cu gradul de general de brigada, in cadrul unei festivitati deosebite, ocazie cu care colegii sai nu au uitat sa-i inmâneze traditionalul cadou de pensionare – o palarie si un baston.
Politisti cu atitudine de militieni
Dupa 30 de ani in Militie, apoi in Politie, generalul Mitran vede lucrurile altfel. Il nemultumeste profund faptul ca pâna si acum, la aproape 17 ani de la caderea regimului comunist, in rândurile politistilor mai sunt inca „militieni“.
„Dupa 1989, Militia a inceput, treptat, sa se transforme in Politie. Era, totusi, greu. Trecusera 40 de ani de comunism, iar mentalitatea oamenilor e greu de schimbat. Dupa cum vad, mentalitatea unora din politie nu s-a schimbat nici acum. Mai sunt inca militieni in gândire si in comportament. De ce sa ne ascundem dupa deget? Sunt destui astfel de oameni in politie, care cu greu pot fi schimbati. Reforma in politie trebuia facuta inca din 1990, inclusiv in schimbarea mentalitatii. Din pacate se face destul de putin acolo unde se pregatesc ei. Culmea este ca sunt si foarte multi tineri care au intrat in politie dupa 1990 si totusi au inca tare de comportament, au atitudine de militieni“, sustine generalul Mitran.
Fostul prim-adjunct al sefului politiei doljene considera ca legislatia actuala, mult prea stufoasa, face ca politia si justitia sa fie mult prea slabe. „Acum câtiva ani, Mike Tyson a fost implicat intr-o altercatie pe autostrada. A venit politia, l-a luat, l-a condus la instanta si i s-a dat un an si jumatate de puscarie. Or, la noi, conform legislatiei românesti, pentru un an si jumatate de puscarie trebuie sa te bata ala ca lumea, sa ai cel putin 20 de zile de ingrijiri medicale, ba sa ai si martori, ca fara martori nu faci nimic, dupa aceea sa te duci la medicul legist si asa iti trece pofta si mai bine il lasi in pace. Acest sistem trebuia pus la punct de cei care adopta legi. Dar legislatia e foarte stufoasa, instabila si nu se adapteaza realitatii“, considera Luchian Mitran.
Cele mai mari realizari in viata – cele doua nepotele
Tot anul acesta, Luchian Mitran a implinit 40 de ani de casnicie alaturi de Maria. Consateanca din Catane, Maria l-a urmat pe Luchian in Oas, unde a lucrat tot in invatamânt, apoi, când s-a intors ca militian in Craiova, i-a fost din nou alaturi. Nu doar acasa, ci si la serviciu, Maria Mitran lucrând ca functionara in cadrul Militiei, apoi Politiei doljene. „O casnicie care tine de 40 de ani se bazeaza pe mai multe lucruri: pe intelegere intre cei doi soti, pe sprijinul reciproc, ba chiar pe unele concesii facute celuilalt in momentele mai tensionate. Am avut avantajul ca sotia, lucrând si ea in politie, ma intelegea. Nu era nici o problema când ajungeam noaptea acasa, sau când plecam seara si ma intorceam cine stie când“, sustine generalul Mitran.
Sotii Mitran au doua fete, nascute in Oas, ambele casatorite acum. Cea mare – Daiana Vasilcanu – este medic specialist in boli de nutritie si metabolism. Impreuna cu sotul ei, si el tot medic, se afla acum la Karolinska Institut, in Suedia, unde si-au luat doctoratul, iar in prezent urmeaza un curs post-doctorat. Cea mica este Sorina Petria, judecator la Curtea de Apel Craiova.
„Cele mai mari realizari ale mele sunt cele doua nepoate – Mara si Alma – pe care mi le-au oferit fiicele mele“, spune bunicul Mitran.
„Vreau sa stau linistit“
Desi este un om „in puteri“, generalul in rezerva Luchian Mitran vrea sa fie acum un pensionar linistit, ocupat cu activitatile casnice de sot, parinte si bunic: „Dupa pensionare, nu mi-am luat nici un fel de job, nu m-am antrenat in nici un fel de alta activitate, pentru ca mi-au fost suficienti cei peste 30 de ani de munca. Trebuie sa mai lasam loc si tinerilor sa-si faca meseria! Nu fac parte din categoria celor care, atunci când ies la pensie, ii apuca cheful de munca. Au fost oferte, inclusiv din spectrul politic, dar le-am refuzat. Vreau sa stau linistit, nu sa am iar sef. Am avut o viata intreaga sef si imi ajunge. Trebuie sa ne mai ocupam si de noi“.
