Gestionarul retelelor de gaz din Banie nu a luat nici o masura de protectie pentru evitarea scurgerilor din conducte si a uitat sa inlocuiasca tevile cu durata de viata expirata.
In Craiova exista câteva zone de risc maxim de explozie din cauza scurgerilor de gaze, in ciuda incercarilor directorului SC Distrigaz Sud de a ne linisti. Mai mult, informatiile pe care Petre Ciocanescu ni le-a oferit in ultima luna demonstreaza interesul acestuia pentru indepartarea banuielilor care planeaza asupra actiunilor specifice ale operatorului Distrigaz in privinta aplicarii si respectarii normelor de protectie.
In primul rând, trebuie precizat ca masuratorile de emanatii in retele nu sunt executate decât in zonele in care exista rasuflatori, iar in privinta cartierului Lapus directorul Ciocanescu ne-a livrat date eronate, conform carora s-au efectuat masuratori la magistrala de pe b-dul Calea Bucuresti pe 18 ianuarie, prin spargerea asfaltului.
Potrivit directorului adjunct al Directiei urbanism a Primariei Craiova, Sever Bordu, nu este posibil sa se fi spart asfaltul pe Calea Bucuresti fara ca primaria sa stie acest lucru, fara sa fi avizat aceste lucrari, fara sa fi aprobat reasfaltarea. In plus, Distrigaz Sud nu a solicitat municipalitatii nici o autorizatie de interventie din 13 decembrie 2005 si pâna la producerea deflagratiei din 26 ianuarie 2006, dupa cum a declarat viceprimarul Gheorghe Nedelescu. Daca totusi s-ar fi facut aceste sapaturi, nu a existat nici o cerere de asfaltare din partea vreunei firme agreate de primarie, nici unul dintre producatorii de asfalt nu a primit vreo comanda, iar SCT Bucuresti, societate sub contract cu Distrigaz Sud, nu a intervenit in nici un fel pâna la explozia din Lapus. Seful Serviciului securitate in munca, din cadrul ITM Dolj, Silviu Poenaru, a declarat pentru Gazeta de Sud ca, potrivit registrului si ordinelor de serviciu din 18 ianuarie ale Distrigaz Sud, masuratori s-au facut in aria delimitata de Podul Electroputere si Podul Bordei, dar numai acolo unde sunt plantate rasuflatori, adica nicidecum in locul scurgerilor de gaze sau in apropierea punctului termic in care s-a acumulat amestecul exploziv. „Am facut masuratori acolo. Am spart asfaltul“, a declarat directorul Distrigaz Sud, Petre Ciocanescu, cu câteva zile in urma.
Normative incalcate
Petre Ciocanescu a incercat sa ne plaseze pe o pista falsa si in privinta rasuflatorilor, care, in opinia dumnealui, nu erau obligatorii, acestea neavând alt rol decât cel al inlesnirii masuratorilor, dar si in legatura cu plasarea conductei magistrale sub un drum principal, de trafic greu si intens circulat.
Reglementarile privind securitatea in transportul si distributia de gaze naturale sunt prevazute in Normativele nr. I6 si I61/1998. Astfel, la art. 6.6 – „Rasuflatori, tuburi de protectie, ecrane de etansare“ – se prevede obligativitatea montarii de rasuflatori „deasupra fiecarei suduri, dar nu la distante mai mici de un metru, cu exceptia sudurilor din interiorul tuburilor de protectie“, pentru ca art. 6.9 sa prevada asigurarea ventilarii naturale a susbsolului cladirilor. De asemenea, art. 6.19 prevede ca „este interzisa montarea conductelor pe terenuri supuse unor puternice actiuni dinamice (alunecari, erodari, tasari etc.)“. Atât specialistii ITM Dolj, institutia care coordoneaza ancheta in cazul Lapus, cât si cei ai INSEMEX Petrosani, institutul care cerceteaza cauzele exploziei, sustin insa ca aceste rasuflatori au si rolul de a permite eliberarea lenta a eventualelor acumulari de gaze la nivelul conductelor.
Teoria asfaltului ucigas cade
Alt aspect ciudat in ceea ce priveste explozia din cartierul Lapus vizeaza modul in care arata spartura depistata in magistrala de transport a gazelor. Factorii implicati, in special directorul Distrigaz Sud, Petre Ciocanescu, vor sa acrediteze ideea ca fisura s-a produs chiar in noaptea exploziei, din cauza traficului intens si a presiunii blocurilor de beton si asfalt asupra sudurii. Cu alte cuvinte, catastrofa ar fi fost inevitabila, dat fiind modul brusc in care s-a spart reteaua. Ciudat este ca, asa dupa cum demonstreaza fotografiile facute la fata locului, centura de sudura nu este fisurata sus sau jos, cum ar fi fost normal, ci pe lateral.
Cei implicati in ancheta sustin ca nu este exclusa posibilitatea existentei unui „por“ (mica fisura, provocata de coroziunea in timp a sudurii sau chiar de proasta calitate a acesteia) in zona respectiva, care ulterior sa fi determinat o spartura de 110 milimetri, asa cum s-a constatat in urma sapaturilor. Implicit, este firesc sa fi existat emanatii de gaze cu mult timp inainte, care, dupa cum am aratat mai sus, nu puteau fi depistate din simplul motiv ca nu s-au facut masuratorile. In plus, potrivit celor relatate de anchetatori, in noaptea exploziei, la punctul de reglare-masurare din statia Bordei s-au inregistrat variatii ale presiunii (2,6-2,8 bari), cu atingerea pragului maxim admis in aceasta categorie de conducte – 2,8 bari. Insa, chiar daca au existat scurgeri de gaze, nimeni nu s-a intrebat de ce au aparut variatiile, intrucât echipamentele au reglat automat presiunea.
Cine mai participa la „amorsarea“ bombelor
Anchetatorii au mai precizat ca nici administratorii celorlalte retele subterane nu au respectat normativele de securitate. De pilda, canalul prin care a patruns gazul in punctul termic ce a explodat nu a fost etanseizat, nici la intersectia cu retelele Romtelecom, si nici la intrarea in punctul termic. Normativele stabilesc obligatii specifice pentru detinatorii de orice fel de instalatii, in raport cu retelele de gaze naturale. Astfel, conform art. 6.7, „la conductele instalatiilor de orice utilitate (incalzire, apa, canalizare, cabluri electrice etc.) pozate direct in pamânt sau in canale de protectie, care intra sau ies din cladiri, se realizeaza masuri de etansare impotriva infiltratiilor de gaze naturale prin locurile de patrundere a instalatiilor respective in subsolul cladirilor“. Normativul merge si mai departe. Conform 6.8, „masura de etansare a locului de patrundere a conductelor pentru instalatii se aplica si in cazul cladirilor si instalatiilor care se executa in localitatile cu retele de distributie de gaze naturale, chiar daca cladirile respective nu sunt racordate la aceste retele“.
Ciudat, nimeni nu isi mai aminteste sa fie proprietarul canalului de termoficare, adica tocmai al tronsonului lasat descoperit, la cheremul gazului. Directorul Regiei de Termoficare, Tatian Tudorache, isi delimiteaza competenta, sustinând ca el este doar „administrator“, vreme in care inspectorii ITM dau din colt in colt sa gaseasca proprietarul.
