Lucica Stefan, de 65 de ani, din satul Prejoi, comuna Bulzesti – Dolj, a atins culmile disperarii umblind pe la portile justitiei. In urma cu sapte ani, ultimul din cei trei baieti ai ei s-a insurat cu Ionela Paraschiv, din aceeasi comuna. Mireasa de atunci nu avea nici 18 ani, provenea dintr-o familie saraca, in care erau noua copii, iar soacra, Lucica, se gindea ca va face casa buna cu tinara nora atunci cind o sa simta ca e mai bine la ea. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea de la tirg si, in scurt timp, s-a dovedit ca sfiosenia Ionelei provenea de la handicapul psihic, handicap care se regasea la majoritatea fratilor miresei. Cum, necum, casnicia care abia se inchegase a fost daruita de Dumnezeu cu o fetita pe care proaspetii parinti au botezat-o Mihaela. Nasterea primului copil intr-o familie este, de regula, o mare bucurie. Pentru tatal fetitei si pentru bunica ei, Lucica, asa a si fost. Ionela insa nu a putut constientiza noile responsabilitati de mama si a continuat sa vegeteze, crezind ca traieste. De cind a fost adusa de la maternitate, Mihaela a trecut cu totul in ingrijirea bunicii, care, ca sa nu supere tinara familie, s-a mutat intr-o alta casa, la citiva metri de locuinta noii familii si de atunci au inceput necazurile.
Judecata satului
Singurul lucru pe care-l stia bine Ionela era sa plece cu vaca la pascut pe deal. Cit a alaptat copilul a fost un chin pentru soacra. De frica sa nu se culce pe copil, ii tinea Ionelei capul ridicat, ca avea un fel de cucaiala bleaga si nu pricepea nici cit, nici cum sa-si hraneasca fetita. Nu spala, nu gatea, dar se ducea cu vaca. Dupa un timp, maritatul i s-a parut destul de greu Ionelei, care zicea ca nu si-a trait viata si ca e musai sa o traiasca. Atunci cind s-a hotarit sa intre in viltoare, a plecat de acasa un timp. Fetita era cu treaba ei, la bunica, iar Ionela s-a furisat singura catre ceea ce credea ca-i fusese furat o data cu maritatul. Dupa un an, Ionela s-a gindit ca si distratul are rostul lui, fapt pentru care s-a reintors la barbat, sa se mai odihneasca. Pentru a nu veni cu mina goala a mai adus un copil facut cu nu se stie cine si nu se stie pe unde. Gheorghe, barbatul ei de la Prejoi, a primit-o acasa cu copil cu tot si, pentru ca tot nu divortase de ea, i-a trecut si cel de-al doilea copil tot pe numele lui, ca sa-i demonstreze ca a iertat-o. Faptul ca Ionela tot pleca si iar venea l-a determinat pe Gheorghe sa divorteze. La divort, amindoi copiii i-au fost incredintati mamei, pe motiv ca „in favoarea mamei au primat si afectiunea materna, precum si necesitatea ca minorii sa nu fie despartiti“. Tot satul a fost scandalizat de hotarirea instantei pentru ca o stiau pe Ionela de „panica“, iar pe familia Stefan – de oameni intregi.
„L-am prins cu ea in brate!“
Viorica Vita, vecina cu fosta familie a Ionelei, spune: „Era handicapata rau de tot! Toata ziua sta nespalata si murdara ca porcul. Nu avea ea treaba cu copiii, ca-i ingrijea Lucica. Asta a crescut fata de la sase zile, iar judecatorul i-o ia si o da nebunei. Nu stia de gatit, nu stia de spalat, nu stia nimic. Era lemn. Un singur lucru stia bine: sa se calareasca cu cine-o ruga. Eu ma pui de martora la judecata si spui cum l-am prins pe nenorocitul de barbatu-meu cu ea in brate. Puteam eu sa ma parui cu ea? Puteam! Dar ce, eu am mintea naroadei, ca mi-a spus al meu ca venea gramada peste el. A dracu’, cica era nebuna, dar de mintit stia sa minta. A fost la moara cu un vecin si cu un om batrin din sat, care are 80 de ani. Cind s-a intors, s-a dus la Lucica, soacra-sa, si i-a zis ca i-a facut felul mosul ala de 80 de ani. Pai ce sa-i faca bietul mos, ca ce-i trebuia ei ii trebuia si lui, saracu’! Unde s-a mai pomenit sa-i ia fetita Lucicai, care a crescut-o de la sase zile, si sa o dea nebunei alia, chiar daca in fata legii ea este mama?“
Gheorghita Corbeanu, una dintre vecinele Lucicai Stefan, a spus: „Lucica a crescut fetita de cind a venit de la spital. Ionela nu e in stare sa aiba grija de un copil. Acum traieste in concubinaj cu un handicapat din Murgasi, din satul Gaia, si e iar gravida. Soacra la care sta ea acum nu o primeste si cu Mihaela, pe care ea nici nu o doreste, dar asa o invata Rina, mama-sa. Vor sa ia fata si sa o duca la Rina, unde mai sint alti trei copii minori de la o alta sora de-a ei decedata. Acolo este paduchelnita. Copiii aia sint toti handicapati, stau nemincati pentru ca Rina sta mai mult pe la procese. Dorm toti cei din casa si se string si sapte persoane intr-o singura camera intrucit cealalta camera o tine Rina incuiata, ca are tot felul de boarfe adunate de prin Craiova“.
Rina lui Pingelica nu vrea neaparat fetita, dar vrea banii si vaca
Tot satul stie ca mama Ionelei, Rina, profitind de faptul ca fata nu-si poate folosi capul, o indeamna la tot felul de procese, in speranta ca familia Stefan, atasata de Mihaela, va plati oricit sa pastreze copilul. De altfel, mama celor noua copii, majoritatea handicapati psihic, Rina, spune: „Sa tie fata la ei dar sa-mi dea banii si vaca de le-am dat-o la nunta. Eu am in ingrijire si cei trei copii ai fetii care a murit. Mi i-a incredintat de la Craiova mie. Nu e adevarat ca nu-i ingrijesc, dar asa sint ei, mai murdari si mai flaminzi, ca termina tot ce le dau. Cind plec ii las cu barbatul meu ca ce sa fac, am procese.“
In casa Rinei, toate lucrurile sint cu susul in jos. Dintre toti copiii, doar doi au scapat fara handicap si traiesc departe de casa parinteasca peste gardul careia nici nu vor sa se mai uite. Cele doua fetite si un baietel ramasi orfani dupa decesul mamei lor, incredintati spre crestere Rinei, au serioase probleme psihice, de care nici unei autoritati nu-i pasa. Sint plini de paduchi, murdari, jerpeliti, flaminzi si salbatici. Directia Judeteana pentru Protectia Copilului i-a protejat rau de tot pe copii atunci cind i-a incredintat Rinei. Intr-o astfel de casa si intr-o astfel de familie a trimis-o si instanta de judecata pe Mihaela Stefan, de sapte ani, care este un copil cit se poate de normal ce traieste cu spaima ca, miine-poimiine, cineva o va lua de linga femeia care a crescut-o si va ajunge in paduchelnita Rinei. Vorba primarului de la Bulzesti, I.Draguleasa: „Tot satul stie de nenorocirea Lucicai si a fetitei. Aia care ii este mama e handicapata si justitia crede ca-i va fi mai bine copilului linga un bolnav psihic decit linga un om sanatos. Nu mai inteleg nimic si nici nu stiu cum sa o ajut pe Lucica. Oarba, oarba, justitia asta, dar in cazul Mihaelei a fost si chioara. Cine o fi fost in completul de judecata chiar n-o fi vazut ca mama copilului nu este intreaga la minte? Unde e interesul copilului?“
