Dupa douazeci de ani de saracie lucie, doi soti isi numara averile: sase copii, unul mai frumos, mai cuminte si mai bun decât altul. Atât. Si niciodata nu si-au dorit mai mult…
Il iubeste pe Vasile de vreo 23 de ani. Mai exact, de când fetiscana frumoasa s-o fi mâncat cu ochii a intâlnit pe ulita soldatul chipes si oltean pripasit tocmai in inima Banatului. I-a cazut cu tronc pe loc. Fireste, fata mare si sfioasa, tânara n-a indraznit defel sa-i arate barbatului pârjolul inimii. Mai mult: astfel de simtaminte ii erau interzise de când maica-sa si bunica-sa o promisesera unui banatean bogat, singur la parinti. Asa ca l-a petrecut doar cu privirea tulburata pâna s-a pierdut Vasile in praful drumului. Nu-i ramânea acum decât sa-i duca dorul, ani si ani la rând…
N-a fost insa asa. A doua zi, fata l-a vazut din nou pe cel care-i furase inima. A treia… la fel. Cu inima frematând sa ia foc, fetiscana a inteles: iubirea ei nu era pustie. Vasile tânjea si el, suferea si el. O iubea.
A fugit maritata
Au trecut zile, luni. De frica maica-sii, a acceptat sa-l ia de barbat pe banatean. Cât a plâns, cât s-a zbatut, câte promisiuni si juraminte a facut, numai sa nu o nenoroceasca. N-a avut de ales. Cu cununiile pe cap si barbatul nedorit alaturi, tânara sotie visa deznadajduita la iubitul care-si frângea mâinile in fata bisericii si pe care avea sa-l piarda pentru totdeauna.
In mai putin de o luna insa, durerea femeii s-a sfârsit. Scapata de sub supravegherea mamei si a bunicii, nu a pierdut nici un prilej sa-l vada pe Vasile: pe ulita, pe câmp, la biserica, la magazin, furau de oriunde clipe in care sa-si marturiseasca unul altuia iubirea. Nu-i mai pasa de lume, nu-i mai pasa de nimic. Stia ca fericirea poate sa si-o faureasca numai ea singura, cu mâinile ei. In cele din urma, a facut pasul hotarâtor: si-a parasit barbatul si patul conjugal. Adunând intr-o plasa de cârpa putinele bulendre primite de zestre, rugându-se cu lacrimi in ochi la Dumnezeu s-o ierte pentru pacat, tânara a spus adio scurtei casnicii si a fugit cu Vasile.
Doua paturi, oale si o soacra
Marta are acum 41 de ani. Tot frumoasa a ramas banateanca, desi anii care au trecut peste ea n-au fost nici putini, nici usori. Venita in inima Olteniei – Motatei, locul natal al lui Vasile – femeia a trebuit sa-si rânduiasca viata dupa obiceiurile de aici. Dar mai mult decât schimbarile cu care a fost nevoita sa se obisnuiasca, s-a chinuit femeia cu saracia. Pentru ca in casa lui Vasile – o camera si o salita – nu era mai nimic. Doua paturi cu o masa, un tuci, câteva oale si o soacra – asta a fost averea cu care familia Egri a pornit in viata. Iubirea le era insa singura indestulatoare. Destul, gândeau ei, pentru doi oameni simpli care nu râvneau la altceva decât sa traiasca impreuna atâtea zile câte avea sa le dea Dumnezeu.
Astazi, dupa 23 de ani, Marta si Vasile nu au mai mult decât aveau atunci. N-au strâns bogatii, nu au ridicat palate. Bucata de pâmânt din fata casei este singurul avut. La el lucreaza, pe rând, dupa muncile de la ajutorul social si dupa zilele când se mai duc prin sat, sa câstige un ban. Cu sase gaini si un cocos, cât au adunat, nu manânca mai bine. Nici unul nu se indura sa le taie, dupa câta vreme le-au crescut. Locuiesc in aceeasi camaruta cu salita, manânca din aceleasi oale. Doar paturile s-au inmultit: acum au trei, cât sa incapa numeroasa familie pe care au zamislit-o in dragoste si intelegere.
Iubirea i-a imbogatit de sase ori
Gheorghe, cel mai mare copil al Martei si al lui Vasile, are 22 de ani, aproape vârsta iubirii parintilor. Gabriela este intâia fata, a facut 19 ani. Au maritat-o anul trecut cu un baiat bun dintr-un sat vecin. Nu inainte insa ca parintii sa se asigure ca il iubeste si ca e fericita. Florin a venit pe lume doi ani mai târziu, iar Ionut dupa alti doi. Si când amândoi parintii credeau ca focul iubirii s-a mai potolit nitel, a aparut, acum sapte ani, Maria Andreea. Unde a crescut unul, cresc si ceilalti, zicea de fiecare data Marta. Asa ca acum o luna a venit pe lume si cel de-al saselea vlastar, o fetita firava si frumoasa – Elena. Cu atâtea guri de hranit, ar fi fost de inteles ca pacea familiei sa se destrame, incet, in timp. Copiii nu le-au fost insa niciodata povara. E drept ca nu i-au imbogatit si ca lipsurile s-au tinut scai de ei. Dar nici o clipa Marta si Vasile nu regreta astazi roadele dragostei lor. Sunt binecuvântarea pe care o primesc pentru o iubire sincera si trainica. Singura si nepretuita avere!
