„Din sus“ si „din jos“ sunt numite de motateieni bisericile la care, fara exceptie, se duce toata suflarea asezarii la slujbele din zilele de duminica si de sarbatoare. Nu de la formele de relief pe care au fost construite si-au luat acest nume lacasurile de cult, cum s-ar crede, ci de la simplul fapt ca ele impart satul in doua, ulita care le separa fiind chiar „hotarul“ dintre cele doua parti – egale – ale comunei. Pentru un strain care calca prima data in aceste locuri, lucrul este destul de neobisnuit. Mai ales ca bisericile se afla la o aruncatura de bat una de alta.
Spre deosebire de majoritatea comunelor care au pâna azi un singur loc de rugaciune, Motateiul se lauda de mai bine de un secol cu cele doua biserici. Prima – cea „din sus“ – poarta hramul „Sfântul Nicolae“. A fost construita in 1911, prin grija si stradania unui boier al locului, Stancescu. La numai trei ani de la ridicare, vecinul de mosie al lui Stancescu – boierul Corcoveanu – si-a dat frâu invidiei care-i mocnea in suflet: a adus constructori si a pus temelia bisericii „din jos“. I-a dat hramul Sfintilor „Constantin si Elena“, spalându-si astfel pacatul de a fi nutrit gânduri pizmase fata de vecin.
