Limbajul universal al muzicii
Imaginaţi-vă o populaţie care trăieşte izolată în munţii din Camerun şi care nu a auzit nici de Mozart, nici de Madonna, nici de Michael Jackson. Este vorba de membrii tribului Mafa, iar singura muzică pe care o cunosc este cea din timpul ritualurilor şi a ceremoniilor religioase. Cum ar reacţiona ei oare la notele muzicienilor noştri, fie că sunt ei clasici sau moderni? Această întrebare i-a preocupat pe cercetătorii de la Max Planck Institute, care au dorit să verifice efectele muzicii asupra urechilor „virgine“. Africanilor, care nu luaseră niciodată contact cu alt gen de muzică decât cel de pe meleagurile lor, le-au fost puse piese din trei genuri muzicale distincte: muzică clasică, jazz şi rock’n’roll. Băştinaşii nu trebuia decât să indice emoţia transmisă de acele note. Membrii tribului Mafa au exprimat stările simţite după ascultarea melodiilor prin intermediul unor cartonaşe pe care erau desenate feţe zâmbitoare sau, dimpotrivă, triste, sau speriate. Potrivit dr. Thomas Fritz, de la Max-Planck-Institute, cartonaşele arătate de africani au fost aceleaşi cu cele indicate de audienţa din Occident. „Încă de la prima încercare, băştinaşii au recunoscut sentimentele exprimate de melodiile propuse. La fel cum un ascultător occidental simte bucurie la rapiditatea şi tonalităţile ridicate (cum sunt melodiile pentru copii), tristeţe la ritmurile lente (cum ar fi marşurile funebre) şi spaimă la tonalităţile minore, cum s-a întâmplat în timpul Simfoniei a V-a a lui Beethoven“, a explicat Fritz.
