Tibetanii au corp de „superman“
Tibetanii au un corp de „superman“ în toată puterea cuvântului, „de vină“ fiind structura lor genetică. Cercetătorii americani au descoperit zece gene care ar explica modul în care tibetanii fac faţă condiţiilor teribile de pe aşa-numitul „acoperiş al lumii“, indiferent că este vorba de altitudinea în medie de 4.900 de metri, de aerul rarefiat şi de temperaturile foarte scăzute în tot timpul anului.
Încă de acum câţiva ani, un studiu italian realizat de Paolo Cerretelli, de la Institutul de Tehnologii biomedicale din Milano, a demonstrat faptul că, spre deosebire de oamenii de rând, tibetanii produc o cantitate de patru ori mai mare de enzimă glutation transferază, cu ajutorul căreia reuşesc să îşi protejeze propriii muşchi. Aceştia reuşesc să reziste şi la altitudini de aproape 5.000 de metri, pierzând doar opt la sută din putere, în timp ce noi, „muritorii de rând“, la astfel de înălţimi pierdem 35-40% din puterea musculară. Însă, la astfel de înălţimi, nu doar muşchii îşi pierd din putere, ci tot corpul se resimte din cauza lipsei de oxigen şi tinde să producă mai multe celule roşii pentru a compensa acest deficit. Potrivit unui grup de oameni de ştiinţă din China şi Statele Unite, tibetanii au un nivel al hemoglobinei (celule roşii care conţin molecule purtătoare de oxigen) în sânge neobişnuit de scăzut. În consecinţă, locuitorii din Tibet nu sunt afectaţi de anumite afecţiuni la nivelul plămânilor şi al creierului. Acest nivel al hemoglobinei, care este dat de două gene anume, nu este întâlnit la nici o altă populaţie care trăieşte în alte zone aflate la o altitudine similară, cum sunt populaţiile din Anzii sud-americani sau din Munţii Etiopiei.
