Steaua Polară – de la agonie la renaştere
Steaua Polară, care părea că se îndreaptă încet, dar sigur spre o moarte iminentă, a început din nou să strălucească, mult mai puternic chiar decât în secolul trecut. Aşa afirmă oamenii de ştiinţă australieni, americani şi scoţieni, care şi-au prezentat descoperirea cu ocazia conferinţei Cool Stars 15, desfăşurată în Scoţia. Steaua Polară, situată foarte aproape de Polul Nord ceresc şi vizibilă cu ochiul liber, este utilizată pentru orientare, ea indicând cu o precizie destul de bună nordul. Astrul face parte din constelaţia Ursa Mică şi se află la o distanţă de peste 433 de ani-lumină de Terra. Steaua Polară se înscrie în grupul Cefeidelor, stele variabile, strălucitoare, folosite deseori ca indicatori ai distanţei până la galaxiile apropiate şi care îşi datorează variaţiile de lumină expansiunii şi compresiunii gazelor care le compun atmosfera. În cazul Stelei Polare, variaţia are loc în interval de doar câteva zile. Acest fenomen s-a redus mult în ultimul veac, ajungând de la zece la sută la doar doi la sută în anii ’90, lăsând să se înţeleagă că „sfârşitul“ astrului este aproape. Pentru a observa ultimele clipe de viaţă ale stelei, au fost demarate ample campanii de observare atât cu ajutorul telescoapelor de pe Terra, cât şi cu cele spaţiale. Spre surprinderea tuturor, datele obţinute au demonstrat că Steaua Polară a „renăscut“, îmbunătăţindu-şi luminozitatea, ea ajungând în prezent la o variaţie de strălucire de patru procente. Cauzele acestui fenomen nu au fost încă determinate, cercetătorii urmând să realizeze studii ample pentru a elucida acest mister.
