S-a dus un popă să se spovedească. Şi a primit drept canon să facă o faptă bună. Mergând el spre casă, a văzut maşina rabinului, care era vecin cu el, plină de noroi. „Am să-i spăl maşina“, s-a gândit popa. Şi i-a spălat-o.
A doua zi, când să plece în oraş, l-a văzut pe vecinul său, rabinul, sub maşina sa tăind cu un fierăstrău ţeava de eşapament a maşinii.
– Păi, ce faci, vecine? Eu îţi spăl maşina şi tu mi-o distrugi pe a mea?
– Păi ce, a răspuns rabinul, dacă tu mi-ai botezat-o, eu să nu ţi-o tai împrejur?
