Fostul preşedinte şi antrenor al Ştiinţei, care ieri a împlinit 49 de ani, consideră că în Bănie este în prezent o stare conflictuală, improprie performanţei.
– La mulţi ani! Ce mai faci?
– Mulţumesc de urare. De ziua mea sunt răcit, am avut temperatură zilele trecute, deşi aici e cald. Am fost foarte răcit, astăzi (ieri – n.r.) îmi este totuşi mai bine.
– Cum comentezi din Kuweit situaţia actuală a Universităţii?
– Sunt departe de Craiova, n-am toate elementele şi informaţiile reale, aşa că s-ar putea să greşesc în aprecieri. Aş prefera să nu comentez o situaţie pe care n-o stăpânesc şi nu vreau să supăr pe nimeni, mai ales că toţi suferă de faptul că revenirea Ştiinţei acolo sus se tot amână.
– Cum comentezi totuşi faptul că de la cupe europene, obiectiv trâmbiţat în vara anului trecut, am revenit la cel tradiţional de ceva ani în Bănie, salvarea de la retrogradare?
– Dacă ar fi să mă refer la această ediţie de campionat, aş spune că oltenii s-au hazardat de la început. Au pus prea mare presiune fără nici un rost.
– Crezi într-un retur al oltenilor mai bun decât meciurile din 2007?
– Nu vreau să fac asemenea comentarii, opiniile mele ar putea să deranjeze… Eu nu mă aştept la un retur mai bun. Mă aşteptam ca în Bănie lumea să aibă, în sfârşit, discernământ. Conform declaraţiilor din vară, aproape toate echipele din campionatul primei ligi voiau să câştige titlul, nici una nu mai voia să joace fotbal. Să jucăm întâi şi apoi să vedem ce facem, ce obiective ne sunt la îndemână.
– Afirmaţie valabilă şi pentru Universitatea!
– Am vorbit la modul general, dar este valabilă şi pentru Craiova mea dragă. Toată lumea în România vrea doar titlul. Toţi vor să ajungă la facultate, să ajungă academicieni, nici unul nu mai vrea să facă grădiniţa, şcoala primară…
Nu se compară titlul Craiovei cu posibilul titlu al Clujului
– S-ar părea că în acest campionat o echipă din afara Capitalei, CFR Cluj, va reuşi să aducă titlul în provincie, aşa cum au făcut-o oltenii lui Cîrţu în 1991.
– Nu ştiu cum să zic, dar e o chestiune de moment, asta-i opinia mea.
– Adică?
– Nu se compară campionatul câştigat de Sorin Cîrţu în 1991 cu cel pe care, probabil, şi-l va adjudeca acum, în 2008, CFR Cluj. Acum, dacă ai mulţi bani poţi să iei campionatul în România… Sorin Cîrţu a câştigat însă campionatul cu jucători din Craiova! Doar doi nu erau născuţi în Oltenia, Prunea şi Mănăilă. Era pe atunci un centru de copii şi juniori care încă producea. Asta-i diferenţa faţă de vremurile actuale… Acum doar se cumpără. Aproape nimeni nu mai produce jucători, nimeni nu mai creşte, ci doar se cumpără. Repet, niciodată nu se va compara titlul lui Cîrţu din 1991 cu cel pe care îl va câştiga, probabil, CFR Cluj în 2008.
– Apropo de performanţele Craiovei: ce zici de faptul că ambele eventuri ale Universităţii din 1981 şi 1991 au fost câştigate de doi antrenori olteni, Oblemenco şi Cîrţu?
– Aşa erau vremurile atunci, asta era formula câştigătoare! În spatele celor două eventuri ale Ştiinţei se găsesc cel puţin două elemente foarte importante. Pe vremurile acelea, centrul de copii şi juniori producea talente prin munca multor antrenori, uitaţi… Trebuie reamintit şi faptul că publicul de pe fostul „Central“ a avut un rol covârşitor. Suporterii umpleau până la refuz stadionul, aproape 45.000 de oameni, deşi arena din Bănie avea doar vreo 30.000-35.000 de locuri. Încurajările, atmosfera creată aici nu le-am uitat nici eu, cum probabil că nu le-au uitat nici Passarella, Daniel Bertoni, Antognoni, Graziani, toţi campioni mondiali, dar care au fost învinşi pe „Central“.
– La aceste două elemente ar trebui adăugat şi managementul foarte bun al conducerilor de atunci ale Ştiinţei, Corneliu Stroe în 1981 şi Marcel Popescu în 1991.
– Într-adevăr, un rol foarte important l-a avut managementul. Vreau însă să precizez că atunci toată suflarea Craiovei era alături de Universitatea. În alte condiţii, cum este acum, nu se poate face performanţă. Am fost preşedintele Universităţii, am fost şi antrenor al echipei oltene, am spus asta şi atunci… Toată lumea se ceartă cu toată… lumea! Nu ai cum să faci performanţă într-o asemenea stare conflictuală. Nu ştiu însă cine este vinovat de această situaţie din Craiova.
Nu cred că România va trece de grupe la Euro
– Ce şanse acorzi României la EURO 2008?
– Va fi foarte, foarte greu să trecem de grupe, nu cred că avem forţa să trecem de ele.
– Eşti destul de pesimist astăzi…
– Sunt realist. Aş vrea să ne calificăm, aş vrea şi mai departe să fim invincibili… Există însă un „dar“. Echipa naţională de acum este bună, iar prin calificarea la turneul final de la Euro 2008 tricolorii au reuşit o performanţă extraordinară. Nu cred însă că vor mai avea şansa de a prinde, de exemplu, Olanda, aşa cum au prins-o în preliminarii…
– Pe vremea voastră, când scheletul naţionalei era alcătuit pe cel al Craiovei Maxima, prin 1982-1983, aţi eliminat Italia, campioană mondială atunci, iar înainte de meciurile preliminare aproape toată lumea se întreba de scorul pe care urma să vi-l administreze italienii. Şi aţi făcut egal în Italia şi 1-0 la Bucureşti. Adică vreau să spun că am putea şi acum să producem o surpriză…
– Datele problemei sunt altele. Eram atunci, pe vremea lui Mircea Lucescu, antrenor la naţională, o generaţie extraordinară, dar am avut şi noi şansă. Apropo de meciurile cu campioana mondială Italia, de care ai amintit. În tur, la Florenţa, în decembrie 1982, am rămas în zece oameni deoarece arbitrul francez Konrath m-a eliminat aiurea, iar Silviu Lung a apărat foarte bine. Adică, am avut şansă. Silvică nu îşi explică nici astăzi cum au trecut mingile pe lângă spaţiul porţii noastre! La Bucureşti, în retur, nu prea ne-am apropiat de poarta italienilor, dar am avut şansă la lovitura liberă executată de Ilie Balaci până la Loţi Bölöni, cel care l-a învins pe Zoff. Urciorul nu merge însă de multe ori la apă! Vreau să spun că acum nu ai elemente cu care se te baţi de la egal la egal cu Franţa, cu Italia de astăzi… Dacă eşti realist, trebuie să admiţi că suma valorilor lor este peste suma tricolorilor noştri. Naţionala noastră de acum ar putea însă reuşi calificarea…
– Cum?
– România să joace fantastic, tricolorii să prindă cea mai bună formă a lor, iar ei – Franţa, Italia, Olanda – cea mai proastă zi a lor! Aşa cum, repet, am prins noi pe Italia în 1982-1983, în cele două partide din preliminariile pentru Euro 1984. Ei au prins două zile proaste şi noi două zile foarte bune. A nu se uita că Italia, campioana mondială de atunci (1982), era cea mai bună din toate timpurile!
– Echipa ta actuală din Kuweit, Al Sahel, este pe ultimul loc…
– Este adevărat… Dar pentru că sunt în continuare în funcţie şi încă la ei înseamnă că nu e vina mea!
– Până când ai contract în Kuweit? Nu ai avut nici o ofertă din România?
– Am contract până în această vară… Oferte din România? Toată lumea m-a uitat!
