Singur, mutilat în urma unui accident suferit în Italia, cu o pensie mizeră, Iulică Avram a câştigat după patru ani de procese un braţ de hârtii care-i dau dreptul la o locuinţă decentă, în care nu poate intra pentru că fostul socru o ocupă abuziv.
Până în anul 2000, Iulică Avram a lucrat la sucursala din Craiova a Societăţii de Construcţii în Transporturi Bucureşti. Pentru că nu avea locuinţă, societatea i-a repartizat o cameră la căminul de nefamilişti din strada Brestei din Craiova. Rămas fără slujbă, a continuat să trăiască împreună cu soţia şi cu fetiţa din ce în ce mai greu, până când, în 2003, s-a hotărât să plece în Italia, la muncă. Plecarea a coincis cu destrămarea familiei, iar Avram a crezut că acolo va avea parte de un nou început. Nu i-a mers prea bine între străini, pe străzile unui oraş italian l-a lovit o maşină, iar în urma accidentului i s-a amputat un picior. S-a reîntors în ţară, unde a mai suferit câteva intervenţii chirurgicale, rămânând pentru tot restul zilelor mutilat. În ţară, a avut surpriza să constate că locuinţa din cămin fusese vândută de societatea la care lucrase până în anul 2000 fostului său socru, Joiţa Dumitru. Fără slujbă, fără familie, fără un picior, Avram s-a văzut nevoit să trăiască din mila rudelor, nevoite să-l adăpostească. Ajuns la limita suportabilului, a început un lung proces, la capătul căruia şi-a recăpătat pe hârtie acoperişul care-i lipsea.
Are dreptul, dar nu şi casa
În anul 2002, societatea care era proprietara căminului de nefamilişti din Craiova a hotărât să vândă sau să închirieze camerele imobilului. Mulţi dintre cei care le ocupau, majoritatea foşti angajaţi, au făcut cerere pentru cumpărare sau închiriere. În 2003, şi Iulică Avram a beneficiat de un contract de închiriere pe o perioadă de un an. Contractul avea o clauza favorabilă chiriaşului, în sensul că el nu putea fi evacuat decât dacă unitatea obţinea o hotărâre judecătorească irevocabilă. Fără a obţine această hotărâre, unitatea a vândut cele două camere pe care le avea închiriate Avram, fostului său socru, Dumitru Joiţa, pentru suma de 3.267 de dolari. Peripeţiile din Italia, spitalizarea şi nenorocirea l-au ţinut o perioadă departe de realitate, dar, în momentul în care a avut nevoie de un acoperiş, a constatat că nu-l mai avea. Atunci a început un lung şir de procese, prin care a dorit să îndrepte nedreptatea care i se făcuse şi să-şi câştige cămăruţele pe care le deţinea cu chirie la plecarea în Italia. Anul trecut, a reuşit să obţină o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care a anulat contractul de vânzare-cumpărare prin care socrul său achiziţionase cele două cămăruţe. N-a fost îndeajuns, deoarece, fără a mai deţine un contract valabil, fostul socru a continuat să-şi exercite drepturile de proprietar asupra camerelor. În martie anul acesta, Avram a obţinut altă hotărâre definitivă şi executorie prin care Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti prin Sucursala de Drumuri şi Poduri Craiova era obligată să încheie contract de vânzare-cumpărare cu Avram. Nici această hotărâre n-a fost îndeajuns, omul rămânând în continuare în afara apartamentului.
Patru ani de judecată
După ce au fost epuizate toate căile de atac pentru societatea care a vândut apartamentul din căminul de nefamilişti, a început o corespondenţă intensă cu Joiţa Dumitru, care nu vrea să părăsească apartamentul, deşi nu mai deţine un contract valabil. Deşi societatea i-a pus la dispoziţie suma pe care o achitase, invitându-l frecvent să o ridice, acesta a refuzat de fiecare dată, solicitând o sumă de zece ori mai mare, adică 1,2 milioane de lei.
„Nu putem încheia contractul de vânzare-cumpărare cu Iulică Avram, deoarece Oficiul de Cadastru ne obligă să aducem o hotărâre judecătorească, pe baza căreia să fie radiat din Cartea Funciară Joiţa şi să redevenim noi proprietari la Cartea Funciară. Am înaintat acţiunea în instanţă şi pe 19 septembrie avem primul termen. După obţinerea hotărârii şi radierea lui Joiţa vom încheia contract de vânzare-cumpărare cu Avram. Nu este vorba de rea-voinţă sau de ignorarea punerii în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti, ci doar de respectarea legilor“, a spus Leonica Gamberea, contabilul-şef al sucursalei din Craiova a SCT Bucureşti. După toate câte i s-au întâmplat lui Avram, putem deduce că unui om obişnuit îi sunt necesari cel puţin patru ani ca să-şi câştige în instanţă un drept de care a fost deposedat.
