Gazeta de Sud încerca, în 2006, să rezolve cazul unei fetiţe bolnave, pe atunci în vârstă de 12 ani şi jumătate. Graţie cititorilor care au răspuns apelului lansat de ziar, dar şi Fundaţiei Gazeta de Sud, Denisa a făcut la vremea aceea numeroase investigaţii în Bucureşti şi Târgu Mureş. Deşi starea ei s-a ameliorat, Denisa este astăzi departe de a se fi vindecat complet.
Povestea fetiţei obosite prea devreme a apărut în Gazeta de Sud în Săptămâna Mare din 2006. Prunc născut la şapte luni, Denisa a avut mereu o anumită sensibilitate: obosea repede, avea ameţeli, nu putea face faţă nici măcar jocurilor obişnuite vârstei. Câţiva ani mai târziu, după câteva investigaţii, Denisa a fost diagnosticată cu astm bronşic. A urmat tratamentul recomandat de medici, dar un vaccin administrat greşit i-a provocat afecţiuni ale glandei. Pe lângă stările de ameţeală şi oboseală care au persistat – întreţinute şi de un suflu sistolic -, copila a început să ia în greutate. După alţi câţiva ani, lucrurile s-au agravat.
Acuzând simptomele unei răceli aparent obişnuite – dureri de cap, ameţeală, slăbiciune fizică, în 2005, Denisa a luat iar drumul doctorilor. „Am plimbat-o de la un spital la altul, i-am dat medicamente cu pumnul. Nu au avut nici un efect. Ba, mai mult, au apărut semne noi, îngrijorătoare. Cel mai grav era faptul că tensiunea arterială era foarte mare: 15/9 i-au găsit-o la ultima investigaţie, enormă pentru un copil de vârsta ei. Situaţia era deja disperată: nu ştiam ce să fac să-mi salvez copilul“, a povestit Daniela Duţă, mama Denisei.
E un lucru ştiut că necazurile nu vin niciodată singure. Tot astfel s-a întâmplat şi în cazul acesta. Pe lângă boala Denisei, Daniela se zbătea la vremea aceea între un divorţ de soţul ei, care o părăsise fără regrete, şi încercările zadarnice de a-şi găsi un serviciu: „Spitalele mă costau enorm, chiar dacă, legal, copilul ar fi trebuit să beneficieze de tratament gratuit. Apoi îl aveam pe băiatul cel mic, acum de cinci ani, care trebuia crescut, hrănit, îmbrăcat. Mai era şi mama, bolnavă de cancer…“.
Un ultim diagnostic al Denisei a convins-o pe femeie să lase deoparte procesele de conştiiţă şi să ceară ajutor: „Atunci am apelat la Gazeta de Sud. Era singura şansă să fac ceva pentru fata mea. Şi nu m-am înşelat…“.
„Nu cer bani, doar înţelegere“
Cu ajutorul cititorilor, Denisa a mers în 2006 întâi la Târgu Mureş, singurul loc unde, spuneau medicii, putea să-şi facă nişte analize speciale care să-i stabilească diagnosticul. Din nefericire, boala rară pe care i-au descoperit-o medicii aici – un ferocromocitom – avea nevoie de confirmarea unei tomografii nucleare care se putea realiza numai în Bucureşti, la „Fundeni“. Graţie oamenilor extraordinari şi Fundaţiei GdS, Denisa a ajuns şi acolo. După nenumărate investigaţii, diagnosticul precedent a fost infirmat. I s-a prescris însă un tratament, care, câteva luni mai târziu, a fost întrerupt de aceiaşi medici, pe motiv că este prea puternic pentru copilă. De aici, firul s-a rupt din nou…
„Nu am mai mers niciunde, pentru că nu mai aveam nici bani, nici putere să batem drumurile. Serviciu nu aveam, trăiam de azi pe mâine. După o chinuitoare suferinţă, mama a murit. Apoi, cel mic avea nevoie de noi acasă… Desigur că, atât cât mi-a stat în putinţă, am îngrijit-o cât mai bine pe Denisa. Am încercat să o feresc de efort fizic, de agitaţie, i-am dat numai mâncare de regim, am ţinut-o departe de problemele de zi cu zi… Nu mai speram în vindecarea ei, dar măcar într-o stare de echilibru“, povestea Daniela acum trei zile, pe holul Spitalului de Urgenţă Craiova, când şi-a dus din nou fiica la spital.
„Din vară, starea ei s-a agravat din nou. Oboseşte mai repede ca niciodată, iar când i-am luat ultima dată tensiunea, se ridicase la 17/12. Nici nu ştiam dacă să o duc la şcoală sau nu…“, se tânguia Daniela. Femeie singură cu doi copii, unde putea să găsească sprjin?!
„Ce să fac? Am sunat din nou la Gazetă. Nu pentru bani… că nu de bani are Denisa nevoie. Ci de cineva care să o ducă la doctori buni, nu să o plimbe de la un spital la altul. Şi, poate, de o persoană care să aibă nevoie de o femeie de serviciu, să mă angajeze. Să-mi întreţin şi să-mi cresc copiii, după puterile mele…“, a mai spus femeia.
