Experimentele pe fiinţele umane nu au fost abandonate nici măcar în epoca modernă, relatează ditadifulmine.net
Atunci când vorbim despre experimente secrete pe fiinţe umane, avem tendinţa să fim destul de sceptici sau cel puţin să punem astfel de evenimente pe seama unor timpuri în care ştiinţa era în fază empirică sau în perioada războiului. În plus, altă greşeală pe care avem tendinţa să o facem este de a considera că anumite ţări şi culturi pe care le credem evoluate nu sunt capabile de atrocităţi. Din păcate însă, experimentele pe fiinţele umane sunt o constantă în toată istoria omenirii. Putem vorbi de astfel de experimente pornind de la practicile de mumificare egiptene. Având în vedere că corpul respectiv era deja mort, acest gen de practică este rodul cunoaşterii, chiar dacă destul de incomplete, a anatomiei umane, a unor tehnici de conservare, precum şi a unor medicamente apărute şi utilizate în antichitate. Odată cu trecerea anilor, este suficient să amintim de experimentele realizate pe condamnaţii la moarte, care, de cele mai multe ori, fără anestezie, erau supuşi la adevărate „explorări“, pentru ca oamenii de ştiinţă să studieze mai îndeaproape anatomia umană. Începând din epoca modernă, mai exact secolul XX, experimentele pe fiinţele umane au căpătat o nouă formă. S-a trecut de la practici mistice, medicale sau de la tehnici de tortură pentru a obţine informaţii, la un tip de tortură şi experiment menit să perfecţioneze fiinţa umană pentru utilizarea pe câmpul de luptă. Indiferent că era vorba de îmbunătăţiri ale rasei, de agenţi chimici sau biologici sau de studii privind capacităţile umane în medii extreme, experimentele pe cobaii umani din secolul trecut au drept constantă aproape comună faptul că erau realizate în scopuri militare.
Experimente necesare?
Însă nu mai trăim în vremurile în care torturarea unui sclav sau a unui prizonier de război era considerată o practică legală. La fel de adevărat este că experimentele pe oameni sunt un factor indispensabil în medicina modernă. Multe medicamente trebuie testate înainte de a fi lansate pe piaţă. Aşadar, există armate de voluntari, cobai umani, care, de multe ori, din cauza nevoii de bani, îşi împrumută corpul (sau mintea) pentru o serie de experimente pentru verificarea efectelor secundare ale medicamentelor. Site-ul ditadifulmine.net a prezentat câteva dintre experimentele desfăşurate în secolul XX. Experimentele desfăşurate în cursul acestor ani nu au fost făcute publice având în vedere consecinţele logice, care ar fi apărut în cazul în care opinia publică ar fi aflat. În unele cazuri, există procese încă pe rol, în altele autorităţile au plătit deja despăgubiri, iar în altele pur şi simplu nu s-a făcut nimic. Experimentele pe fiinţe umane prezentate de site-ul amintit sunt doar câteva dintre cele desfăşurate în ultimul secol, fiind localizate în Statele Unite, Germania şi Japonia. Până acum, nu există detalii despre ce s-a întâmplat exact în Rusia şi în China sau cel puţin nu există raporturi publice de acest gen. În general, este vorba de experimente pe subiecţi care nu fuseseră informaţi în mod corespunzător sau chiar deloc sau cobai umani involuntari, care nu ştiau că participă la experimente.
Procese şi daune
Printre experimentele menţionate este amintit cel desfăşurat în perioada 1919-1922, când s-au făcut teste de transplant de testicule pe 500 de prizonieri din San Quentin. În 1932, a fost demarat aşa-numitul Tuskegee Syphilis Study, când 200 de persoane de culoare au fost lăsate fără tratament pentru a se verifica progresele sifilisului. La moartea lor, rudelor nu li s-a spus niciodată că pacienţii ar fi putut fi salvaţi. În 1940, 400 de deţinuţi din Chicago au fost infectaţi cu malarie pentru a studia efectele. În 1941, s-au desfăşurat experimente de sterilizare la Auschwitz. În acelaşi an, au început experimente cu tifos în lagărele de concentrare din Buchenwald şi Natzweiler. În 1944, sunt injectate 4,7 micrograme de plutoniu în sângele mai multor soldaţi de la Oak Ridge, în cadrul Manhattan Project. În 1947, CIA începe să studieze LSD-ul ca armă chimică. Subiecţii supuşi experimentului sunt atât militari, cât şi civili, cu sau fără consimţământul acestora. În 1950, US Navy inundă cu bacterii oraşul San Francisco pentru a verifica posibilele consecinţe ale unui atac biologic asupra solului american. În 1970, Statele Unite continuă dezvoltarea de arme capabile să ucidă anumite grupuri etnice. În 1978, încep testele pentru vaccinul împotriva hepatitei B. Anunţurile pentru căutarea cobailor se referă explicit doar la subiecţi homosexuali. În 1990, peste 1.500 de copii de şase luni sunt vaccinaţi împotriva rujeolei. Părinţii nu au fost niciodată informaţi că vaccinul era în faza experimentală şi nu a fost niciodată testat. În 1996, guvernul american a plătit 4,9 milioane de dolari pentru victimele experimentelor umane realizate în anii ‘40-’50-’60.
