Pe o micuţă insulă din Grecia, pare să se ascundă secretul nemuririi, relatează corriere.it
Localnicii din Ikaria, o insulă cu 10.000 de suflete din Marea Egee, pot să spună fără să exagereze că trăiesc în rai. Ei depăşesc cu uşurinţă vârsta de 100 de ani, iar persoanele care suferă de boli incurabile vin aici să îşi recapete speranţa de viaţă. Lejeritatea oamenilor, stilul de viaţă sănătos şi natural, precum şi peisajele superbe şi marea de un albastru incredibil transformă Ikaria într-un adevărat Paradis pământean. „Am uitat pur şi simplu să murim“, spune o femeie de 100 de ani, intervievată de Dan Buettner, un jurnalist american care se ocupă de mult timp de longevitate. Interviul a fost inclus într-un amplu reportaj publicat de New York Times, care a avut drept temă viaţa oamenilor din Ikaria, o insulă situată în extremitatea sudică a arhipelagului insulelor egeene. Aici, ceasurile nu există şi nici măcar cancerul nu supravieţuieşte. La 97 de ani, Stamatis Moraitis, un veteran de război grec, îşi petrece timpul lucrând în grădină, cultivând fructe şi legume. În fiecare zi, el bea lapte de capră şi fliskouni, un ceai cu frunze de mentă, după care îşi face siesta. Seara se întâlneşte cu prietenii săi şi stă la taclale. Nimic anormal, la prima vedere. Însă povestea veteranului este cu totul specială. La 60 de ani, pe când locuia în Statele Unite, a fost diagnosticat cu cancer la plămâni, iar medicii i-au mai dat doar nouă luni de viaţă. În loc să rămână în America şi să înceapă un tratament agresiv împotriva cancerului, Stamatis a preferat să se întoarcă la origini şi să se mute în Ikaria, insula strămoşilor lui. Viaţa lui a intrat în ritmul localnicilor: se odihnea, mânca doar legume proaspete, din propria grădină. Pe zi ce trecea, corpul său devenea din ce în ce mai puternic, iar după nouă luni, se simţea mai bine ca niciodată. 25 de ani mai târziu, s-a dus în Statele Unite să ceară explicaţii medicilor, însă toţi erau deja morţi.
Miracole… albastre
Ikaria nu este singurul loc de pe planetă unde longevitatea este la ea acasă. Oamenii de ştiinţă au descoperit pe glob câteva astfel de „izvoare de viaţă“, pe care le-au botezat „zone albastre“. Din concluziile lor de până acum, în topul celor trei destinaţii-minune se află Sardinia (Italia), Okinawa (Japonia) şi Loma Linda (California, SUA). Zonele fiind stabilite, oamenii de ştiinţă încearcă acum să identifice factorii care determină o viaţă mai lungă pentru locuitorii acestor „izvoare de sănătate“. Ei au analizat viaţa persoanelor născute în Ikaria între anii 1900 – 1920. Apoi au determinat cauza decesului lor. În cele din urmă, au petrecut câteva săptămâni cu bătrânii, descoperind că aici există un număr dublu de nonagenari decât media naţională. Aceştia nu sunt deprimaţi şi nici nu manifestă semne de demenţă senilă. „Printre cauzele de deces, în Ikaria, bolile cardiovasculare se situează pe ultimul loc. Exact opusul a ceea ce se întâmplă în Occident“, a explicat cercetătorul italian Gianni Pes, specialist în cadrul Secţiei de medicină clinică la Universitatea din Sassari. Unul dintre principalii factori ar putea fi lipsa stresului. În Ikaria, nu există acel ritm alert, tipic ţărilor occidentale. Aici nu există stres, nu există agitaţie, iar oamenii nici măcar nu poartă ceasuri. Cei mai mulţi dintre localnici se trezesc, lucrează puţin în grădină, iau masa de prânz, îşi fac siesta, iar seara se întâlnesc la un „pahar de vorbă“ cu cei apropiaţi. „Ne facem în fiecare zi siesta. Aici timpul nu contează“, a explicat Ilias Leriadis, medicul insulei.
Alimentaţia localnicilor este cât se poate de simplă şi naturală. Pentru că cei mai mulţi dintre aceştia sunt şomeri, fiecare are grădina proprie şi îşi cultivă singuri mâncarea. Micul dejun tipic pentru această insulă este format din lapte de capră, vin, ceai de salvie sau cafea, miere şi pâine. La prânz, nu lipsesc de pe masă fasolea, cartofii, verdeţurile şi legumele de sezon crescute în grădină. De cele mai multe ori, cina constă în pâine şi lapte de capră. În concluzie, toate mesele sunt bogate în ulei de măsline, legume proaspete, miere şi vin, iar carnea, zahărul şi alcoolul sunt consumate în cantităţi moderate.
