Mimarea electorală a resemnării

Ion Cristoiu

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Aşa cum scriu printre lacrimi fanii săi din presă, Traian Băsescu pare un ins resemnat cu fatalitatea de a nu mai dobândi un al doilea mandat.
Domnia sa nu dă semne că ar fi tentat de o disociere de guvern, cerută nu numai de Constituţie, dar şi de calculele pragmatice. La guvernul Tăriceanu care, între noi fie vorba, a condus bine ţara, răcnea de dimineaţă până seara. La guvernul Boc, unic în istoria postdecembristă prin felul dezastruos cum conduce ţara, abia dacă îndrăzneşte să şoptească. Faţă de incredibila decizie a guvernului de a schimba peste noapte 15.000 de funcţionari publici pentru a-i înlocui cu flămânzii din clientela politică şi dintre neamuri, Traian Băsescu s-a mulţumit să îngaime „poate că cele două partide aflate la guvernare (…) vor mai reflecta puţin asupra proaspetei ordonanţe“.
Un scâncet, un mieunat prin raportare la reacţia pe care ar fi avut-o Traian Băsescu dacă ordonanţa ar fi fost dată de guvernul Tăriceanu.
Traian Băsescu nu prea pare îngrijorat de ceea ce sondajele de opinie ţin să dezvăluie: prăbuşirea capitalului politic.
Înseamnă însă asta că Traian Băsescu e un resemnat, asemenea lui Danton când află că Robespierre îl va trimite la ghilotină?
Avem serioase îndoieli.
Şi din mai multe motive:
1) Nu e sigur că aceasta e realitatea în materie de capital politic. E greu de presupus că Traian Băsescu nu-şi are propriile sondaje, care îi dau adevărata realitate.
Aparenta sa resemnare îşi poate avea explicaţia în certitudinea că adevărul e altul decât cel propus de sondaje şi impus de adversarii din presă şi din politică.
2) Indiferent de situaţia sa în sondajele de acum, Traian Băsescu ştie două lucruri:
a) Că până la scrutinul prezidenţial mai sunt cel puţin şapte luni.
Timp suficient pentru a recupera eventualele pierderi din prezent.
b) Că electoratul nostru, asemenea întregului popor, acţionează sub imperiul emoţiei de moment.
Nu era, după primul tur, între Adrian Năstase şi Traian Băsescu o diferenţă de vreo şapte puncte?
Şi n-a recuperat-o spectaculos Traian Băsescu prin emoţia creată de incredibila diversiune cu fraudarea alegerilor?
De altfel, toate datele ne arată că Traian Băsescu se află deja în campanie electorală pentru scrutinul de la iarnă.
O dovedesc participările cu huiet la manifestări populare menite a întreţine imaginea unui preşedinte iubit de popor. Pentru contracandidaţi, dar şi pentru structuri, e o formulă subtilă de a arăta că e iubit de popor.
O dovedesc tot mai gravele sale derapaje în materie de politică externă –atacarea Rusiei, afacerea cu Chişinăul -, toate gândite drept manevre pentru câştigarea electoratului lui Vadim.
O dovedesc aşa-zisele şovăieli în materie de candidatură, menite a ţine în priză electoratul fidel, dar şi a demobiliza pe adversari.
Mult mai important, din strategia de campanie face parte şi mimarea resemnării.