Povestea unui titlu de milioane de euro

11 mai 2008 – „Bucureştiul, din nou triumfător!“, „Liga I la picioarele Capitalei!“ sau „Provincia nu a putut lupta până la capăt!“. Posibile titluri de ziare la finalul acestui campionat, în cazul în care Clujul ar pierde titlul. O ipoteză posibilă sau doar fantezistă?
Să asistăm anul acesta cu adevărat la detronarea SDR-ului? Sau poate tot ceea ce a făcut CFR-ul în acest tur a fost doar un foc de paie, lăsat să mocnească de către granzii Capitalei? În final, totul o să se lămurească, dar faptul că multă lume îi vede pe ardeleni câştigători de acum mă face să cred că în ţara în care trăim, vorba cântecului, „totul e posibil, dar să schimbi ceva e aproape imposibil!“. Aşa că nu ştiu câte şanse o să aibă provincia în faţa unui sistem înrădăcinat bine de tot şi întins precum o caracatiţă ce devorează tot ce îi stă în cale pentru a triumfa.
Nu putem să fim naivi şi să credem că Becali, Borcea sau Copos o să stea cu mâinile în sân şi o să îşi spună că nu au putut mai mult. Nu putem să gândim că milioanele de euro şi publicitatea pe care ţi-o face o participare în cupele europene pot fi lăsate aşa de uşor de către cei menţionaţi mai sus. Nu se poate concepe ca Neţoiu, Dragomir, fraţii Becali şi alţii care fac parte din „cooperativă“ să îşi dezamăgească prietenii vechi. Nu se poate ca banii investiţi anul acesta în transferuri pentru a întări granzii din Bucureşti să fie aruncaţi în van şi să nu poată fi recuperaţi.
S-a spus că anul acesta ardelenii au tot ce le trebuie pentru a face performanţă, de la bani până la jocurile de culise, totul fiind de partea lor, însă, având în vedere braţele acestei caracatiţe mafiote din Liga I, mă tem că relaţiile create de-a lungul timpului trec peste partea financiară.
În plus, o eventuală câştigare a campionatului de către clujeni ar da posibilitatea tuturor să spere că ar putea repeta figura, iar Bucureştiul şi-ar pierde aura de invincibilitate care îl împodobeşte de 17 ani.
Deşi, momentan, avem iluzia unui campionat disputat corect, blaturile, sateliţii şi legiuitorii în negru din teren vor face adevărata diferenţă. Nu putem să sperăm că lupta o să se dispute în realitate, când, la un meci contra Clujului, adversarul este „încurajat“ din trei părţi pentru a-şi da viaţa pe gazon.
Mai sunt 15 etape în care putem să vedem ori cel mai mare furt din istoria campionatului naţional de fotbal al României, ori al doilea mare cutremur de la Revoluţie încoace, după cel provocat de Ştiinţa în 1991, când a cucerit ultimul campionat.
Situaţia actuală este surprinzătoare, CFR Cluj fiind învinsă doar o singură dată anul trecut, însă diferenţa faţă de urmăritor este de numai cinci puncte, astfel încât numai în pielea ardelenilor să nu fii, în cazul unor paşi greşiţi. Asemenea clujenilor au fost şi cei de la Poli Timişoara anul trecut, când s-a mizat pe bănăţeni că vor câştiga Cupa României, fiind avantajaţi şi de terenul propriu, însă, în final, Rapid s-a ales cu trofeul, iar alb-violeţii, cu supărarea de a fi ratat o şansă mare.
Oricine ar câştiga, un lucru sigur este cert: competiţiile europene reprezintă pentru noi provocări uriaşe, iar dacă în Liga I o să se câştige în continuare prin jocuri de culise, să nu ne mai mirăm de ce avem rezultate atât de proaste. Concluzia este că ajungem de râsul Europei, pentru că tot ceea ce se naşte şi creşte din mizerie sfârşeşte în noroi.