…al treilea câstiga. Nu suna asa o vorba veche? Iar ceea ce se intâmpla acum pe scena politica româneasca pare s-o confirme. PNL si PD au trecut de faza polemicilor politicoase. Aproape se dusmanesc acum si tin neaparat sa ne demonstreze ca „alianta portocalie“ nu mai e decât o firma in spatele careia se mai afla doar ruinele unei iluzii; iluzia românilor care au luat in serios moda oranj când aceasta a venit si la noi.
In timp ce PNL si PD „se cearta“, PSD a prins glas. Si-a regasit aplombul care parea definitiv pierdut si strânge semnaturi pentru evacuarea lui Traian Basescu de la Cotroceni. Neasteptata intorsatura, nu? Pâna nu prea demult, PSD lasa impresia de „partid terminat“. Scos de la pupitrele Puterii, nu mai oferea nici figurilor sale de prim-plan, nici clientelei politice motive de „fidelitate“. Mai ales ca ideologia de stânga afisata de PSD a fost si este una de circumstanta. De fatada. In toate variantele sale (FDSN, PDSR), partidul condus acum de d-l Geoana a fost un produs politic oportunist, in care interesele au tinut loc de ideologie. Odata disparute aceste interese, legate strict de beneficiile si privilegiile Puterii, ce mai putea frâna descompunerea? Scandalurile deversate de inlaturarea lui Ion Iliescu si de iesirea la suprafata a factiunilor din partid, continuate cu debarcarea lui Adrian Nastase, fostul „om-forte“ dintre 2000 si 2004, anuntau o agonie politica pe care doar absenta unei alte forte de stânga o prelungea. In ciuda vorbariei despre „reformarea“ partidului (cine-si mai aminteste azi de sloganul „revolutiei binelui“ pe care-l agita Mircea Geoana cu vreun an in urma?), putini prevedeau ca PSD mai are sanse de a fi din nou „ce-a fost“. Barometrele de opinie au aratat constant „timp nefavorabil“.
Si iata ca „imposibilul“ pare sa fi devenit peste noapte „posibil“. Cearta dintre PNL si PD, asociata cu formarea unei coalitii „anti Basescu“, a reusit ceea ce PSD nu mai spera. Din „sala de reanimare“, el a venit, brusc, in prim-planul luptelor politice! Inca nu s-a decis daca va ataca pe doua fronturi, si impotriva lui Basescu, si impotriva lui Tariceanu, dar tonul adoptat in ultimele saptamâni e din ce in ce mai belicos.
Nu-mi dau seama daca mai-marii din PSD chiar cred ca vor câstiga batalia. Impresia mea e ca vor reusi doar sa se faca de râs. N-ar fi o mare problema, probabil, suspendarea lui Traian Basescu in parlament, daca nu vor interveni defectiuni neprevazute, dar cine poate crede ca la referendum românii vor gândi ca parlamentarii? Eu, unul, sunt convins de contrariul. As putea baga mâna in foc ca la un referendum in care intrebarea ar fi „aprobati sau nu decizia parlamentului?“ rezultatul ar fi negativ. Toate sondajele de pâna acum au aratat ca increderea in parlament se situeaza la un nivel atât de scazut incât exista temeiuri pentru a ne pune problema increderii in democratie, de fapt. In schimb, populismul, in care Traian Basescu e un fel de expert, joaca un rol important, ca agent electoral, in România.
N-as zice, deci, ca evenimentele confirma zicala „când doi se cearta, al treilea câstiga“. Ma tem ca daca va exista un câstigator al certurilor dintre PNL si PD, acesta va fi unul care se va chema Becali sau Vadim. In schimb, va exista un pierzator sigur: alegatorul care la ultimul scrutin a avut naivitatea sa creada in promisiunile „portocalii“.
