Un studiu american a analizat toate rezultatele obţinute în urma unor cercetări cu privire la posibilele diferenţe dintre femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte sexualitatea. Concluzia a fost una diferită de convingerile populare, relatează repubblica.it.
Se spune că bărbaţii vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus, însă o cercetare recentă a demonstrat că reprezentanţii celor două sexe sunt mult mai asemănători decât ar putea crede. În ultimii 20 de ani, multe studii au demonstrat că, atunci când este vorba de sex, femeile şi bărbaţii gândesc şi reacţionează în mod similar. Miturile legate de perspectivele diferite asupra sexului (el – mai interesat de latura fizică, ea – interesată de iubire etc.) sunt acum înlăturate de un studiu realizat de specialiştii de la Universitatea din Michigan (Statele Unite), coordonaţi de Terry Conley. Analiza lui Conley a luat ca prim punct de referinţă stereotipul potrivit căruia bărbaţii se gândesc la sex mai mult decât femeile, căutând argumente în susţinerea acestei teze în studiile realizate de-a lungul a 20 de ani cu privire la comportamentul fiinţelor umane. După ce a observat că, la nivel ştiinţific, nu există nici o confirmare a acestui mit popular, Conley a ajuns la concluzia că „diferenţele între sexe nu trebuie luate ad literam în ceea priveşte sexualitatea“, iar apoi a demontat rând pe rând câteva dintre lucrurile comune despre raportul dintre femei/bărbaţi şi iubire/sex.
Locuri comune
Cel mai răspândit dintre locurile comune aflate în circulaţie este cel potrivit căruia bărbaţii vor o parteneră sexuală, iar femeile – un partener cu o situaţie materială bună. Lucurile nu stau deloc aşa, fapt demonstrat în 2008 de un studiu al Northwestern University, care a utilizat formula de „speed dating“, în traducere „întâlniri rapide programate“, pentru a descoperi că, în momentul alegerii eventualului partener, femeile şi bărbaţii sunt la fel de imprevizibili, nu urmează reguli şi de multe ori se simt atraşi de un partener care pe hârtie nu îndeplineşte nici una dintre propriile aşteptări. „În zilele noastre, femeile tind să îşi construiască identitatea concentrându-se doar pe propriile capacităţi şi de aceea nu mai caută un partener «comod» pe plan economic. Şi bărbaţii, la rândul lor, modifică această tendinţă de căutare a unei partenere sexy. O femeie frumoasă nu mai este suficientă, caută o parteneră capabilă să le ofere un ajutor real“, a explicat sexologul italian Francesca Romana Tiberi. Alt loc comun înlăturat este cel conform căruia bărbaţii sunt promiscui, iar femeile – monogame. De altfel, atunci când sunt întrebaţi pe această temă, bărbaţii afirmă că fac sex mai des şi cu mai mulţi parteneri în comparaţie cu doamnele. Cu toate acestea, un studiu realizat în 2003 de psihologii Terri Fisher, de la Ohio State University, şi Michele Alexander, de la Universitatea din Maine, a demonstrat că aceste diferenţe se datorează faptului că femeile nu răspund întotdeauna cu sinceritate la întrebările despre sex.
Legende urbane
Potrivit unui studiu al Ohio State University din Mansfield, şi teoria potrivit căreia bărbaţii se gândesc la sex la fiecare şapte secunde ar fi tot o legendă urbană. Conform specialiştilor americani, studenţii care au participat la studiu au avut fantezii despre sex doar de 18 ori pe zi, faţă de zece ori, în cazul femeilor, şi se gândesc cu aceeaşi frecvenţă la mâncare sau somn.
Studiul lui Conley şi al colegilor săi a înlăturat şi mitul problematicii orgasmului feminin, amintind de un studiu publicat în volumul „Families as They Really Are“ (W.W. Norton and Co., 2009) şi realizat pe un eşantion de 12.925 de persoane, cărora li s-au adresat întrebări despre propria viaţă sexuală: analizând răspunsurile, s-a constatat că, în relaţiile stabile, 79 la sută dintre femei ajung la orgasm la fel de des ca bărbaţii.
Un alt mit înlăturat este cel legat de convingerea că sexul ocazional ar fi mai mult pe placul bărbaţilor decât pe al doamnelor. Şi în acest caz, lucrurile nu stau deloc aşa. Într-un experiment realizat în 1989 de cercetătorii Rusell Clarck şi Helaine Hatfield, a fost verificată existenţa unor diferenţe între reprezentanţii celor două sexe în cazul „abordărilor“ cazuale. 75 la sută dintre bărbaţii „acostaţi“ de o necunoscută au fost de acord cu posibilitatea de a întreţine un raport sexual, în timp ce procentul doamnelor dispuse să aibă o aventură de o noapte cu un necunoscut a fost de 0 la sută. Această diferenţă poate fi explicată prin faptul că femeile şi bărbaţii au atribuit, din motive psiho-biologice, o semnificaţie diferită acestui lucru. Deși în procente lucrurile par să stea așa, în opinia lui Conley, femeile spun „nu“ doar pentru că sunt mai selective. Acest comportament îşi are originea în capacitatea lor mai redusă de a ajunge la orgasm, care depinde în mare parte de talentul de amorez al bărbatului. Ultimul mit analizat este cel potrivit căruia doamnele ştiu să îşi aleagă mult mai bine partenerul şi să îl cucerească. În 2009, Eli Finkel, cercetător la Northwestern University, a demonstrat că reprezentanţii ambelor sexe sunt capabili să îşi construiască un raport cu persoana dorită, impunându-şi mici sacrificii. În concluzie, potrivit studiului, bărbaţii şi femeile sunt la fel de exigenţi, perseverenţi şi atenţi când este vorba de alegerea partenerului.
