Bătute de taţi şi violate de soldaţi în perioada ocupaţiei engleze, femeile din Kenya au decis să ia atitudine şi şi-au creat propriul sat, Umoja, unde trăiesc după regulile lor, iar bărbaţii sunt interzişi.
Pentru femeile din Kenya, Umoja, un sat aflat la 350 de kilometri de Nairobi, reprezintă salvarea, iar Nagusi Lokemu este un adevărat Dumnezeu pe pământ. Împreună cu alte 13 femei, Lokemu a pus bazele singurului sat din Africa dedicat sexului slab. „Umoja“ înseamnă „uniune“ în swahili, sentiment pe care cele 45 de femei din comunitate l-au cunoscut aici pentru prima dată. Bătute de taţi şi violate de soldaţi în perioada ocupaţiei engleze, femeile din micuţa comunitate au decis să pună „stop“ căsătoriilor forţate şi mutilării genitale, practici des întâlnite pe Continentul Negru, iar acum îşi apără dreptul la o viaţă fără violenţă. După ani de chinuri, ele şi-au găsit, în sfârşit, liniştea la marginea Rezervaţiei Naţionale Samburu, unde au învăţat să trăiască după propriile reguli şi unde bărbaţii nu au ce căuta. „Am vrut să scăpăm în sfârşit de frică“, povesteşte Lokemu. Ea şi-a părăsit satul natal la începutul anilor '90, după ce a fost violată de trei soldaţi britanici din trupele ONU, în timp ce se îndrepta spre un râu. Femeia îşi aminteşte de clipele de coşmar, în care a fost agresată pe rând de cei trei soldaţi. „A fost groaznic! Îmi era atât de ruşine, încât îmi venea să intru în pământ“, spune Nagusi. Ea i-a povestit totul soţului său. „Am sperat că mă va înţelege. Însă, nu a fost aşa. A început să urle la mine şi să mă lovească, acuzându-mă că i-am făcut familia de ruşine“. De altfel, Lokemu şi tovarăşele ei de suferinţă din Umoja fac parte dintr-un grup ce a intentat un proces soldaţilor britanici, acuzaţi că ar fi violat peste 1.400 de femei Samburu. Ntekune Leorguba este cea mai „proaspătă“ membră a comunităţii. La dorinţa tatălui său, a fost nevoită să se mărite cu un bărbat bătrân, însă foarte bogat. Timp de două luni, cât a locuit cu soţul său, Ntekune a fost violată şi lăsată să moară de foame. În cele din urmă, Leorguba a decis să fugă. Zile întregi a umblat fără ţintă prin stepă, ajungând, în cele din urmă, la Isiolo. Aici, o prietenă i-a povestit despre Umoja. „Un sat doar pentru femei? Nu puteam să cred“, povesteşte ea. Ajunsă în sat, a fost primită cu căldură de celelalte tovarăşe de suferinţă, care i-au dat haine şi i-au oferit adăpost. „A fost prima dată când nu mi-a fost ruşine că sunt femeie“, spune Leorguba.
Singure şi independente
Alungată de soţ, Nagusi a decis să fugă cât mai departe de locurile natale, în drumul său ea întâlnind mai multe femei care avuseseră parte de aceeaşi soartă. Ele au decis să îşi unească forţele şi să meargă pe acelaşi drum. Au căutat adăpost la ţăranii din zonă, au dormit prin grajduri sau pe câmp. Au încercat să câştige bani, vânzând legume. Însă, nimeni nu cumpăra legume de la nişte femei care fuseseră renegate de propriile familii. Nu s-au lăsat şi au cerut de mai multe ori ajutorul autorităţilor locale pentru a pune bazele unui sat doar pentru ele. După nenumărate insistenţe, promisiuni şi negocieri, Ministerul Culturii şi Solidarităţii Sociale din Nairobi le-a aprobat cererea. Acum, Umoja este un sat în toată puterea cuvântului, devenind chiar o atracţie pentru turişti. Casele sunt din chirprici, iar femeile dorm pe piei de ovine. Bărbaţii reprezintă încă un pericol pentru femeile din Umoja. În Archers Post, satul învecinat, bărbaţii aruncă de multe ori cu pietre după ele şi strigă: „Plecaţi de aici, sunteţi blestemate!“. Nagusi Lokemu şi celelalte femei au împrejmuit satul cu gard, pentru a se apăra. Nagusi Lokemu este cea care administrează şi situaţia financiară a comunităţii. Într-un registru, ea notează cu grijă toate cheltuielile şi încasările. Umoja primeşte donaţii din străinătate, de la African Wildlife Foundation şi de la guvernele europene. Însă, membrele comunităţii au învăţat să îşi câştige singure banii: au vaci şi capre, vând bijuterii făcute de ele şi au deschis mai multe bungalow-uri pentru turişti în imediata apropiere a satului. În plus, în curând va fi deschis în sat şi un muzeu Samburu.
Violul – un subiect tabu
Rebecca Lolosoli este singura locuitoare a satului care vorbeşte fluent engleză. Ea este cea care îi întâmpină pe oaspeţi şi care face cunoscută în străinătate viaţa micii comunităţi şi condiţia femeii africane. Munca ei a dat deja roade. De curând, guvernul kenyan a promulgat o serie de legi împotriva actelor de violenţă asupra femeilor. De altfel, în multe ţări africane, feministele câştigă din ce în ce mai mult teren. În Rwanda, de exemplu, la 15 ani după genocidul în care şi-au pierdut viaţa aproape un milion de etnici Tutsi şi Hutu, în parlament sunt mai multe femei decât bărbaţi. Cu toate acestea, pe Continentul Negru, agresiunile sexuale rămân un subiect tabu. Potrivit statisticilor, anual, 16.000 de femei din Kenya sunt agresate, iar în Africa de Sud, la fiecare zece minute are loc un viol. „Trebuie să ne luptăm pentru drepturile noastre, altfel nu se va schimba nimic“ , spune Lolosoli.
