Într-o epocă în care genomica şi proteomica au cunoscut progrese incredibile, iar tehnologiile şi capacitatea de diagnosticare din lumea medicinei au atins o dezvoltare fără precedent, misterele medicale, generate în marele laborator al naturii, intrigă chiar şi mai mult decât în trecut şi, datorită internetului, cunosc o răspândire planetară.
Prestigioasa revistă New Scientist a selecţionat şapte dintre cazurile cele mai interesante şi mai intrigante care au dat sau continuă să dea mari bătăi de cap minţilor luminate din lumea medicală. Printre cele mai captivante – şi datorită implicaţiilor pe plan juridico-legal – se află cel al femeii-himeră. În timp ce în mitologia greacă himera era un animal fantastic, cu trei capete – unul de leu, unul de capră şi altul de şarpe -, în medicină, termenul este folosit pentru a defini o fiinţă vie, „posesoare“ a cel puţin două seturi distincte de ADN. În genetică, himerele sunt acele organisme formate din două perechi de „părinţi“, adică din patru celule parentale care dau două celule fertilizate sau chiar embrioni primitivi ce fuzionează înainte de a lua forma finală. Fiinţa rezultată în urma acestei uniuni este, practic, un amestec de ţesuturi, fiecare dintre acestea având un set de celule cu caracter specific. Un astfel de caz este cel propus de echipa de cercetători de la Beth Israel Deaconess Medical Center din Boston. În urma unei serii de teste efectuate în vederea unui transplant la o femeie de 52 de ani şi rudele acesteia, cercetătorii s-au pomenit în faţa unui tablou cu totul şocant şi inexplicabil: pacienta nu era mama biologică a celor doi copii ai săi, concepuţi în mod natural, şi al căror tată era soţul său. După ce s-a exclus posibilitatea ca băieţii să fi fost schimbaţi la maternitate – o variantă puţin probabilă, având în vedere că ambii copii aparţin aceleiaşi familii -, medicii şi cercetătorii s-au pus pe treabă pentru a găsi o explicaţie. După sute de analize şi controale, oamenii de ştiinţă au reuşit în sfârşit să găsească explicaţia acestei ciudăţenii biologice: femeia era o himeră sau, mai bine spus, un caz rar de „himerism tetragametic“: organismul său este constituit din două linii de celule, distincte din punct de vedere genetic, derivate dintr-un total de patru celule parentale, două ovule şi doi spermatozoizi. Cu alte cuvinte, este o combinaţie de două persoane, doi gemeni care nu sunt identici, care într-un stadiu incipient al sarcinii s-au unit şi au format un embrion unic. Potrivit statisticilor, la nivel mondial există doar câteva zeci de cazuri.
Omul-arbore
Alt mister dat recent publicităţii este cel al omului-arbore. Aceasta este „numele de scenă“ al unui pescar indonezian, de 36 de ani, Dede. Bizara poveste a început cu mult timp în urmă, în adolescenţă, când la una dintre mâinile sale au început să apară o serie de transformări pe fondul unei maladii extrem de rare a pielii. În ciuda faptului că au făcut toate examenele medicale posibile, doctorii din Indonezia nu au reuşit să îl ajute. Cazul său a stârnit interesul doctorului american Anthony Gaspari, care a declarat că îl poate vindeca pe Dede. Din câte se pare, excrescenţele groteşti de pe corpul său sunt cauzate de un virus care cauzează o boală rară a sistemului imunitar. Gaspari însă este convins că ghinionistul indonezian poate fi vindecat prin simpla administrare a unei cantităţi mari de vitamina A. Dr. Gaspari a testat succesiv sângele omului-arbore, precum şi mai multe mostre din leziunile lui, ajungând la concluzia că boala este cauzată de virusul Papilloma Uman (HPV), o infecţie comună care cauzează apariţia negilor. În opinia specialistului american, pentru că sistemul imunitar nu funcţionează ca la o persoană normală, negii au avut posibilitatea să se răspândească fără nici o piedică, acoperind mare parte din pielea omului.
Nu la fel este misterul degetului putrezit, vindecat pe neaşteptate şi despre care a relatat revista medicală The Lancet. Un tânăr de 29 de ani, după ce s-a înţepat în deget cu un os de pui, s-a ales cu o infecţie – rezistentă la orice tratament – care emana un miros dezgustător şi insuportabil.
Alte mistere medicale aflate încă în studiu sunt alergia la apă – urticaria acvagenică -, aceasta apărând la contactul cu apa, chiar pură, indiferent de temperatura acesteia, sindromul accentului străin, care poate afecta controlul asupra buzelor, limbii şi corzilor vocale, în cazuri neurologice extrem de rare. Prima dată când s-a vorbit despre acest sindrom a fost în 1941, când o tânără din Norvegia, rănită într-un bombardament, s-a trezit vorbind cu accent nemţesc. Un mister încă neelucidat rămâne şi boala Morgellons, ale cărei simptome par desprinse dintr-un film de groază: răni deschise erup la suprafaţa pielii, lăsând să iasă la iveală nişte corpusculi misterioşi, iar pacientul susţine că se simte ca şi cum mici insecte s-ar plimba peste tot prin organismul său. Ultimul mister din listă are drept subiect nebunia lui George al III-lea, care a fost rege al Regatului Unit în perioada 1760-1820. De-a lungul domniei sale, monarhul a suferit cinci episoade ale unei boli care asocia simptome fizice şi grave probleme mentale. Iniţial, s-a vorbit de faptul că regele suferea de porfirie, o boală ereditară care provoacă în special dureri abdominale, crampe, colorarea urinei în roşu şi probleme psihice intermitente. Ulterior, arsenicul descoperit în părul suveranului i-a făcut pe cercetători să creadă că o intoxicare cu această substanţă ar explica gravitatea şi durata acceselor de nebunie ale regelui.
