Formarea Deltei a început cu circa 13.000 de ani în urmă şi continuă şi în zilele noastre. Primăvara este anotimpul care pune în valoare frumuseţea acestui loc unic.
Delta Dunării, ţinutul cu peste 1.200 de specii de copaci şi plante, deţine cea mai bogată faună ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) şi ihtiologică (reprezentată de circa 100 de specii, dintre care amintim heringul de Dunăre şi sturionii, de la care se obţine preţiosul caviar).
Delta Dunării este limitată la sud-vest de Podişul Dobrogei, la nord formează graniţa cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine nordică, şi de meridianul de 29°, longitudine estică. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim – Sinoe, 5.050 km, dintre care 732 km aparţin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafaţă de 2.540 km.
Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în Braţul Chilia la nord şi Braţul Tulcea la sud, braţ care mai apoi, la Ceatal – Sfântul Gheorghe, se desparte în Braţul Sulina şi Braţul Sfântul Gheorghe. Braţul Chilia formează graniţa cu Ucraina şi transportă pe cursul său, cu o lungime de 104 km, 60% din apele şi aluviunile Dunării. Datorită celor 67 de milioane de tone de aluviuni aduse de fluviu, Delta Dunării creşte anual în suprafaţă cu 40 de metri. Braţul Sulina este situat în mijlocul Deltei şi, spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat şi întreţinut pentru navigaţia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km şi transportă 18% din volumul de apă al Dunării.
Cursul Braţului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est şi se desfăşoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formează insulele Sacalin, considerate un început de deltă secundară.
Tulcea – poarta către Paradisul Verde
Populaţia Deltei are un mod de viaţă neschimbat de secole. Prezenţa umană discretă a permis supravieţuirea uimitoarelor ecosisteme din Deltă.Întinderea mare a apei explică numărul mic al locuitorilor (în jur de 22.000), cu toate că sporul natural este mult peste media ţării (şapte-opt la sută). Mobilitatea teritorială cunoaşte deplasări definitive şi temporare pentru lucru, studii şi altele. Populaţia Deltei este grupată în 15 localităţi rurale şi două oraşe: Tulcea şi Sulina.
Tulcea, poarta de intrare în Deltă, este un oraş cu o populaţie de aproximativ 100.000 de locuitori, construit pe locul aşezării geto-dace Aegyssus, datat acum 2.600 de ani şi menţionat cu actualul nume în 1595 pe harta lui Paolo Giorgici. Este un oraş cu funcţie navală, industrială şi turistică. Sulina, cel mai estic oraş al ţării, situat la gura Braţului Sulina, este aşezarea urbană românească având cea mai mică altitudine (3,5 m), port de intrare a vaselor maritime pe Dunăre.
Preocupările locuitorilor din acest ţinut nu sunt numeroase. Pescuitul, una dintre îndeletniciri, reprezintă o constantă a activităţii oamenilor din regiune. Profesorul universitar în Geografie Fizică, Ion Sârbu precizează că „un hectar de trestie dă atâta celuloză cât dau zece hectare de molid“. În Deltă exploatarea stufului şi a papurei constituie altă ramură a activităţii oamenilor.
Pe unele grinduri se practică şi cultura plantelor, pe altele există izlazuri pentru creşterea animalelor.
Navigarea în Deltă, o plimbare într-un decor fabulos
Caleidoscop al unor peisaje inedite, paradisul păsărilor şi al trestiei, al puzderiilor de peşti, Delta Dunării este o regiune de o mare frumuseţe şi de un real interes ştiinţific. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se află pe locul cinci între zonele umede ale Terrei şi pe locul doi în Europa, dar ca importanţă ecologică este a treia din lume. Pentru unicitatea şi frumuseţea ei, acest ţinut face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din 1991, ca rezervaţie a biosferei.
Flora şi fauna creează un adevărat paradis
Flora şi fauna din acest ţinut se îmbină într-o simbioză perfectă şi dau naştere unui adevărat paradis, pentru că peisajele sunt unice. Vegetaţia Deltei este reprezentată în mare parte de una specifică mlaştinilor (stuf, papură, rogoz, în amestec cu salcia pitică) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele constitue şase la sută din suprafaţa Deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând doi la sută din suprafaţă. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm şi plante agăţătoare. Fauna are mai mult de 320 de specii de păsări şi 45 de specii de peşte care trăiesc în numeroasele sale lacuri şi mlaştini. Delta Dunării este locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să-şi depună ouăle.
