Ce poate fi mai deconectant pentru un craiovean surmenat şi plictisit de rutina unei săptămâni de muncă dacă nu parcurgerea unui traseu de câteva ore, într-un cadru natural deosebit şi aflat la o aruncătură de băţ de casă? Iată trei puncte de plecare pentru drumeţii de week-end: Voineasa, Vidra şi Cozia.
Amplasată pe valea râului Lotru, la poalele munţilor cu acelaşi nume, înconjurată de păduri de brad, molid şi fag, staţiunea Voineasa oferă în orice anotimp o atmosferă de linişte şi deconectare. Adică este numai bună pentru o vacanţă binemeritată de craiovenii stresaţi, surmenaţi şi plictisiţi!
Situată la o altitudine de 650 m, cu un aer puternic ozonat, având ierni blânde, Voineasa este un loc potrivit pentru pescuit păstrăvi în apele râului Lotru. Plimbările prin împrejurimi sunt o adevărată cură de sănătate, principalul factor terapeutic fiind climatul tonic-excitant cu aer curat, fără praf şi alergeni, puternic ionizat, bogat în aerosoli ionizaţi şi ozonizaţi şi radiaţii ultraviolete. Nu este de neglijat nici baza de tratament a staţiunii care, dotată cu aparatură modernă, unde pot fi tratate nevroza astenică, surmenajul fizic şi intelectual, afecţiuni ale aparatului locomotor, ale căilor respiratorii şi alte boli asociate.
Trasee pentru toate… picioarele
Cu siguranţă însă, cel mai bun remediu pentru oboseala acumulată în decursul săptămânilor şi lunilor de muncă îl constituie traseele turistice. Cărări întortocheate, ascunse de desişul pădurii, stânci pitoreşti, case de vânătoare sau stâne primitoare – toate acestea oferă atât drumeţilor de ocazie, cât şi celor experimentaţi prilejul de recreere, deconectare. Cu plecare din Voineasa, traseele sunt: staţiunea – DN 7 – Părâul Cărării – Şaua Chica Lupului – Ciunget (accesibil în toate anotimpurile, durata de parcurs una-două ore); staţiunea Voineasa – Vârful Dalmele – Poiana Arsă – Casa de vânătoare Dobrunu (accesibil tot anul, dar numai pentru turiştii experimentaţi – durata de parcurs este de trei-patru ore); Voineasa – Capra Foii – Pârâul Pietrei – Poiana Arsă – Casa de vânătoare Dobrunu (traseu accesibil şi cu maşina, pe jos se parcurge în trei-patru ore ); cu plecare din Vidra – Coada Vidruţei – Şaua Pietrele – Stâna Pietrimanu – Cabana Pietrimanu (traseu de drumeţie, de dificultate mijlocie, nerecomandat iarna, durata trei-patru ore); Vidra – Releu TV (1750 m) – Vf. Mănăileasa Mică – Voineasa (traseu de dificultate şi rezistenţă, durata de parcurs patru-cinci ore).
Adrenalină au meditaţie?
Cât priveşte zona montană Cozia, de pe raza Parcului Naţional Cozia, aceasta reprezintă o destinaţie preferată pentru odihnă, drumeţie, refacere, aventură sau sport datorită complexităţii potenţialului turistic natural şi cultural- istoric, ce poate fi valorificat pe parcursul întregului an calendaristic. Diversitatea peisajelor şi locurilor de belvedere care pot fi admirate de pe poteci şi trasee turistice, existenţa la tot pasul a surselor de apă, a locurilor de campare, vetrelor de foc organizate, meselor şi băncuţelor turistice, admirarea numeroaselor zone cu creste, piscuri, turnuri, stânci solitare, pereţi verticali care oferă posibilitatea practicării alpinismului, condiţiile favorabile pentru sărituri cu paraşuta, lansări cu parapanta, bungee-jumping sau practicarea sporturilor nautice pe râul Olt – toate acestea reprezintă motive cât se poate de întemeiate pentru craioveni şi nu numai de a petrece un sfârşit de săptămână aici.
Iar după atâta peregrinare, câteva clipe de reculegere alungă orice urmă de oboseală. Locaşul de meditaţie nu poate fi decât Mănăstirea Cozia, monument istoric de o frumuseţe arhitecturală deosebită, care poate oferi călătorilor şi locuri de cazare.
Mănăstirea Cozia – loc de pelerinaj
Purtând Hramul Sfintei Treimi, mănăstirea se află la trei kilometri de staţiunea Călimăneşti-Căciulata.
Construcţia este armonios proporţionată, cu ornamentaţie bogată, fiind construită între 1387-1391 de meşteri din Moravia, după modelul bisericilor sârbeşti, din piatră albă tare. Ctitor a fost domnitorul Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a construit şi fântâna care îi poartă numele. Catapeteasma din lemn a ars şi a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos şi pronaos au fost dăruite mănăstirii de domnitorul Constantin Brâncoveanu. În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea şi al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărită după moartea fiului ei. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale şi datează din 1938.
