Al doilea fluviu al Europei ca dimensiuni, dupa Volga, Dunarea isi are izvoarele pe teritoriul Germaniei, in Muntii Padurea Neagra. In drumul sau spre Marea Neagra, Dunarea strabate o ultima tara – a noastra. Aici isi are ultimele zvâcniri, ultimele fierberi, in vârtejuri grozave, sapând in carnea Carpatilor urme adânci, victorioase – Cazanele.
Legenda spune ca inainte de marile batalii, stravechii daci beau apa din Istru. Credeau ei ca apa aceasta, daca a reusit sa rupa muntii si sa-i strabata, pe ei avea sa-i faca nemuritori. Beau apa din Istru si o betie ciudata ii cuprindea, o fierbinteala mai tare decât cea a vinului ii umplea de puteri, facea ca sângele sa clocoteasca in vene, inrosindu-le sabiile incovoiate ca niste seceri. Stapânul fluviului, un balaur aflat in adâncuri, trecea in ei, transformându-i in lupi…
Cu douazeci de ani in urma, oamenii se aruncau in Dunare, imbracati de drum si cu o traista de merinde, pentru a fugi din tara. Multi incercau pe la Orsova, unde cursul e mai ingust. Unii nimereau Dunarea buna si ajungeau la sârbi, altii nimereau marele golf pe care-l face Cerna si ajungeau tot pe un mal românesc, unde ii asteptau dubele militiei. Acesta era turismul de granita ce se facea pe atunci si de aceea era o zona cu regim special. Astazi, turistii se pot plimba in voie, gustând aerul dulce fara hotar, scormonind in apa istoriei si masurând cu ochiul ori pasul stâncile legendare.
Poate ca zona cea mai frumoasa si mai pitoreasca spalata de apele Dunarii este cea din judetul Mehedinti. Pâna sa intâlneasca Muntii Carpati, apele fluviului curg lin de la izvoare. De aici insa incepe lupta cu stâncile si nicaieri incrâncenarea nu atinge proportia de-a dreptul gigantica din zona salbaticului defileu dintre Bazias si Drobeta Turnu Severin.
Parcurgerea acestui spectaculos defileu lasa turistului impresii de neuitat, mai ales in portiunea cea mai ingusta, la Cazane. Aceasta portiune formeaza o rezervatie complexa, Parcul Portile de Fier. In aval de bazinul Dubovei, pe o lungime de 3,6 km, se desfasoara Cazanele Mici (150-350 m latime), iar in amonte – Cazanele Mari (3,8 km lungime si 200-350 m latime).
Pacea Dunarii a ucis doua orase
Intre Drobeta si Orsova, se afla Portile de Fier I, primul mare proiect hidrotehnic realizat in parteneriat de România si Iugoslavia, la doar câtiva kilometri in amonte de podul lui Apolodor. Pe o distanta de doar zece kilometri intre aceste doua localitati muntele strânge fluviul si de pe un mal, si de pe celalalt, adânceste albia si il transforma intr-o apa grabita, fluviu de munte, cu maluri colturoase, curs contorsionat, cu versanti pe care soseaua abia se catara si pe un mal, si pe celalalt, si la noi, si la sârbi.
Mai sus de Orsova, fluviul devine si mai noduros, iar la Cazane era, acum o suta si mai bine de ani, una din barierele naturale care faceau ca Dunarea sa aiba mai multe zone navigabile. Pe atunci si pe acolo, stâncile ieseau din ape, fluviul „fierbea“ printre ele, zgomotul pe maluri te facea sa asurzesti si doar nave mici si capitani curajosi ar fi putut risca trecerea. Tot mai sus, versantul sârbesc urca, iar versantul românesc scade pâna spre Moldova Noua, de unde Dunarea devine din nou o apa linistita si mijloc de transport pentru centrul continentului. Stâncile au fost aruncate in aer si albia dragata, iar aparitia Portilor de Fier a strâns in spatele barajului atâta apa cât sa se incumete in Cazanele de azi slepuri mari si barje de transport. In ciuda accesibilitatii de acum, regularizarea Dunarii a distrus numeroase ostrovuri si doua localitati: celebrul orasel turcesc Ada Kaleh si vechea Orsova. Ambele sunt acum sub ape, dar reconstruite la mica distanta, Orsova pe versant in sus, iar Fortul Elisabeta si casutele turcesti, mult in aval, pe Insula Simian.
Regele din stânca
Asa cum numai intr-un tarâm de basm ar fi posibil, flora si fauna dimprejurul Cazanelor sunt extraordinare. Pe abrupturile inaccesibile cresc laleaua de cazane, stânjenelul de stânca, clopoteii Cazanelor, sapunarita rosie. Influentele mediteraneene au dus la aclimatizarea smochinului si migdalului, dar si a unor specii de animale cum ar fi vipera cu corn, scorpionul, broasca testoasa de uscat, presura barboasa.
Tot aici poate fi admirat DECEBALUS REX – figura lui Decebal sculptat in stânca la varsarea pârâului Mraconia in Dunare. Efigia regelui dac poate fi zarita atât de pe DN 57, cât si de pe Dunare. A fost amplasata aici ca o replica a monumentului Tabula Traiana ce se afla la câteva sute de metri in aval, pe tarmul sârbesc al Dunarii.
Posibilitati de cazare
Pensiunea „La Cazane“: Categorie – 2 margarete, locuri de cazare – 16, adresa: Dubova, Mehedinti;
Pensiunea „La Ponton“ (fosta „Steaua Dunarii“): Categorie – 3 margarete, zece camere duble (dintre care sase sunt cu vedere la Dunare).
