Pod de lumânări la poarta minei

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Sute de oameni din Valea Jiului, între care ÅŸi copiii, soÅ£iile ÅŸi părinÅ£ii minerilor care nu au fost scoÅŸi din subteran, au trecut duminică noapte pe la poarta Minei Petrila, să aprindă o lumânare.

Podul de peste Jiul de Est, care taie intrarea în Mina Petrila, a fost umplut cu lumânări, care să le arate celor plecaÅ£i în bezna din adâncuri calea spre viaÅ£a de apoi. „Am venit să le aprind o lumânare. Lucrez la Mina Lonea, dar sunt ortacii mei ÅŸi le aduc lumină“, a spus un miner care a aprins o candelă la pod.

Petrila e în doliu, Valea Jiului e în doliu, iar ortacii devin solidari în suferinţă. În mină au murit fraÅ£ii, prietenii sau taÅ£ii lor. Ei au însă grija zilei de mâine ÅŸi spun că trebuie să îÅŸi câÅŸtige pâinea. „Am copii. O să mai intru în subteran!“, a spus un miner care lucrează la Petrila.

Salvatorii au intrat sub pământ la câteva ore de la prima explozie ÅŸi chiar atunci a avut loc altă deflagraÅ£ie. Conducerea minei ÅŸi cea a CNH spun că de atunci nu au mai fost explozii sau alte replici.

Solidaritate cu familiile îndurerate

Adrian Măţan avea doar 27 de ani ÅŸi era student la PetroÅŸani, la SecÅ£ia construcÅ£ii. PărinÅ£ii lui spun că îi plăcea la mină ÅŸi că acum au nevoie de tablou ca să-l recunoască. „Avea bursă la facultate. Voia să ajungă inginer ÅŸi salvator minier. Mai are doi fraÅ£i. Åži soÅ£ul meu a lucrat la mină ÅŸi a fost rănit. Atunci i-am zis ÅŸi lui Adrian să nu mai intre, dar el era curajos ÅŸi îi plăcea ce făcea. Erau obligaÅ£i să intre ÅŸi săracul avea nuntă la primăvară“, a spus mătuÅŸa lui.

StudenÅ£ii de la Universitatea din PetroÅŸani spun că vor demara o campanie prin care vor să strângă bani pentru familia lui Adrian. „Strângem bani să ajutăm familia. Noi, colegii lui, vrem să le fim alături“, a spus Dacian Ciodaru, reprezentant al Universităţii din PetroÅŸani.

Dorin Holingher avea 39 de ani, iar fratele său, Sorin - inginer-ÅŸef producÅ£ie din CNH -, a intrat după el. L-a scos ultimul din mină. Cei din echipa de salvatori spun că a fost ÅŸi el rănit, dar l-a purtat pe braÅ£e până afară. PărinÅ£ii îl aÅŸteptau duminică la masă. „Duminica trecută a zis că arăt mai bine ca el. I-am spus că eu am 70 de ani, nu el. Îl aÅŸteptam ÅŸi azi (duminică) la masă. Pe cine mai aÅŸtept eu acum? Nu
m-aÅŸ fi gândit să-l îngrop eu... Å¢i-ai bătut joc de mine, Doamne?!“, a spus tatăl lui Dorin Holingher, care îÅŸi plânge fiul la capelă.

La gura minei au stat în permanenţă femei, copii ÅŸi rudele celor care încă nu au fost scoÅŸi la suprafaţă. „SoÅ£ul meu e încă în mină. Nu ÅŸtiu ce se va întâmpla cu el“, a spus o femeie care îÅŸi căuta duminică bărbatul la capelă, la morgă ÅŸi la gura minei.

Salvatorii din salonul 10

Salvatorii care au ajuns la Spitalul de Urgenţă din PetroÅŸani sunt bucuroÅŸi că au scăpat cu viaţă, dar nu uită clipele de groază pe care le-au trăit sub pământ. În salonul 10 de la Chirurgie stau cei ÅŸase răniÅ£i care au rămas la PetroÅŸani ÅŸi glumesc pe seama faptului că au fost la un pas să joace cărÅ£i cu colegii lor care nu mai sunt. „Eram cu ei acum, acolo, la marginea cazanului, jucam o carte, că suntem oameni buni. Am doi băieÅ£i ÅŸi, dacă mâine trebuie să intru după ceilalÅ£i, o fac din nou“, a spus unul dintre salvatori de pe patul de spital.

Ei povestesc că s-au întors din iad, pentru că acolo totul ardea ÅŸi că la numai câÅ£iva paÅŸi
ÅŸi-au văzut colegii morÅ£i. Nu au mai apucat să-i scoată. „Copiii lor plâng la poarta minei. ViaÅ£a noastră are preÅ£ atât cât să le aducem copiilor mâncare, iar cei de la gura minei, care au rămas orfani, îi aÅŸteaptă să-i poată îngropa. Åžtiam că avem unu la sută ÅŸanse ieri (sâmbătă) ÅŸi am intrat. Intru oricând dacă trebuie“, a spus alt salvator, ars ÅŸi el pe faţă ÅŸi mâini ÅŸi învelit în pături, pentru că are frisoane.

„Mi-aÅŸ dori să dau timpul înapoi cu o zi. Acolo, în mină, mi-a murit naÅŸul ÅŸi l-am văzut, dar nu am putut să-l scot, iar la BucureÅŸti mi-a ajuns un nepot cu arsuri grave“, a spus alt salvator.