Cu aproape doua decenii in urma, Lucian Cernitu muncea in Uzinele Electroputere din Craiova. Haosul din economia postdecembrista l-a determinat sa urmeze cariera militara. Acum nu regreta nici o clipa pasul facut.
Cernitu a prins armata in vremea lui „Tovarasu’“, cu toate stupizeniile ei din acea perioada, si poate sa faca o comparatie cu armata din zilele noastre.
„In acele vremuri, armata era un loc in care orice prost, orice cioban cu patru clase, dar care era gradat, putea sa-si bata joc de un soldat, chiar daca acesta din urma avea facultate si era mai destept decât el. Ti se spunea: «Ordinul se executa, nu se discuta». Trebuia sa indeplinesti ordinul, fara sa intereseze pe cineva in ce mod. Pe atunci, armata putea fi definita printr-un singur cuvânt: teroare“, isi aminteste Lucian Cernitu, acum plutonier in cadrul Batalionului de Instructie Transmisiuni „Fratii Buzesti“ din Craiova.
Subofiterul spune ca a facut armata ca lumea, „nu ce fac tinerii de acum“. Prima invoire a primit-o dupa 45 de zile de stagiu militar, iar prima permisie dupa câteva luni de armata. Isi aminteste cu detasare ca prima baie in armata a facut-o dupa trei saptamâni de la incorporare. „Acum e boierie“, spune, cu un surâs amar, Cernitu. Una dintre amintirile sale neplacute din armata se refera la momentul primirii echipamentului dupa incorporare: „Când ne-am dus sa ne echipam, am intrat intr-un depozit unde era o gramada mare de bocanci. Noi, soldatii, am incercat sa ne gasim bocanci pe masura, insa subofiterul ne-a pus la punct imediat: «Ce, ba, va credeti la Casa de moda Venus?». Mi-a dat un bocanc marimea 41 si altul marimea 44. Abia dupa vreo doua saptamâni am gasit alt soldat cu care sa schimb un bocanc, sa-i am pe amândoi de aceeasi marime“.
Studiul presei comuniste, in programul zilnic
Plutonierul Cernitu isi aminteste si de abuzurile facute de gradati in vremea când isi facea stagiul militar la un regiment de infanterie din Caransebes: „Veneau gradatii pe la tine, iti luau mâncarea, iti cereau bani. Când nu executai ordinul, oricât de stupid ar fi fost, stiai care este pedeapsa: culcaturi sau, mai rau, arestul. Am avut un camarad care n-a mai suportat si a inceput sa se dea cu capul de pereti. Erau multe asemenea intâmplari, multi soldati care nu faceau fata si isi puneau capat zilelor, insa pe atunci nu se afla sau se musamaliza totul“.
In acele vremuri, programul era foarte strict, iar armata era puternic politizata. In fiecare dupa-amiaza, programul soldatilor includea studiul presei, iar asta insemna lecturarea a doua ziare – Scânteia (cotidian al PCR) si Scânteia Tineretului (organ de propaganda al UTC). Apoi, aproape in fiecare seara, soldatii erau pusi sa vizioneze Telejurnalul, pentru a afla ce-a mai spus si ce-a mai vizitat „mult iubitul si stimatul conducator“.
„Teoretic, duminica era ziua noastra libera. Inca din prima duminica de armata mi-am dat seama insa ca n-o sa am liber – ne-au dus pe câmpul de instructie si ne-au pus sa ungem toate tunurile cu vaselina. Intotdeauna se gasea ceva de facut, pentru ca totul se facea cu soldatii, spre deosebire de momentul actual, când ne apropiem din ce in ce mai mult de modelul armatei americane, in care soldatii, subofiterii si ofiterii muncesc cot la cot“, spune Lucian Cernitu.
„Armata s-a schimbat acum radical“
Actualul subofiter a avut la rândul sau parte de majoritatea „deliciilor“ armatei de altadata: de la orele de „conducere“ (plimbatul cu valiza pe sub paturi), la facutul bocancilor gradatilor ori munca la „gheazeu“ (Gospodaria Agro-Zootehnica a unitatii) si chiar curatatul a zeci de kilograme de cartofi pentru pregatirea mesei (activitate care acum a disparut, masa fiind pregatita de firme specializate), pâna la incarcatul gunoiului cu mâinile goale ori cu boneta. „Uniforma aceea model rusesc era groaznica, mâncarea era sub orice critica, dar cel mai grav este ca nu se punea nici o clipa problema factorului uman. Erai in armata si trebuia sa faci instructie, sa duci la indeplinire ordinele. Din acest punct de vedere, armata s-a schimbat acum radical. Superiorii discuta cu militarul, incearca sa-l inteleaga, nu-l mai terorizeaza. Mai exista in armata si oameni cu obiceiuri dinainte de ’89, insa acestia sunt doar exceptii, pentru ca armata s-a schimbat radical“, sustine plutonierul Cernitu.
