Marius Toma, managerul echipei masculine de baschet SCM-U Craiova, a creionat pentru GdS un tablou cu poveşti, amintiri şi întâmplări din deplasările echipei în Macedonia sau Muntenegru şi mai ales Kosovo, regiune care, în premieră, are reprezentante în Liga Balcanică.
Gazeta de Sud: Cum vi se pare Liga Balcanică după şapte meciuri disputate în mai multe ţări: Bulgaria, Macedonia şi Kosovo, o regiune intrată în premieră în această competiţie?
Marius Toma: Liga Balcanică este o experienţă utilă şi interesantă din punct de vedere baschetbalistic şi al vieţii sociale, deoarece concurăm cu echipe din spaţiul ex-iugoslav, aşa că sunt aspecte interesante ale vieţii pe care le observăm acolo unde mergem. De exemplu, din toate cele trei zone, să spunem aşa, vorbim de Kosovo, Muntenegru şi Macedonia, cei din Kosovo de departe sunt cei mai dezvoltaţi. Un singur lucru au în comun toate cele trei, faptul că infrastructura încă este la pământ. Însă materialul uman şi dorinţa oamenilor este de a continua performanţa şi tradiţia spaţiului ex-iugoslav de care aminteam. Bazele sportive nu sunt într-o stare foarte bună. Sala noastră polivalentă pentru ei este deja una din alt mileniu. Dacă acum 30 de ani sălile şi bazele sportive pe care le deţineau erau conforme, acum majoritatea nu sunt încălzite, sunt subdimensionate sau dimensionate la un număr de spectatori care reprezenta interes acum trei decenii, dar acum dezvoltarea baschetului şi tot acest nivel la care s-a ajuns depăşeşte posibilităţile lor. Nu financiare, pentru că încă au, mai ales cei din Kosovo. Aceste posibilităţi financiare coroborate cu un izvor local de talente nasc echipe de valoare, puternice.
În Kosovo se investeşte masiv
GdS: Experienţa din Kosovo a fost nouă. Cum este această ţară?
M.T.: În Kosovo este o chestiune delicată. Este o regiune care luptă în fiecare zi pentru recunoaştere mondială pe plan social, economic, cultural, statal şi după aceea şi pe plan sportiv. Pentru ei, sportul este un ambasador şi trebuie să păstreze fair-play-ul în competiţii şi, în acelaşi timp, trebuie să şi opună rezistenţă şi să câştige meciuri. O echipă vrea să fie şi gazdă bună, dar în acelaşi timp să-şi adjudece victoria. Din această experienţă am înţeles şi ce se întâmplă acolo. Este vorba de o etnie albaneză foarte puternică. Faţă de albanezii din Albania nu au decât un dialect schimbat, în rest sunt aceeaşi naţie, iar resursele lor sunt concentrate pe dezvoltare şi pe faptul de a fi recunoscuţi ca stat. În comparaţie cu Muntenegru sau cu Macedonia, chiar cu Serbia de sud, în Kosovo se văd mari schimbări. Kosovo este o regiune care creşte în fiecare zi, în care se investeşte masiv. Cea mai mare bază NATO americană din Europa e acolo şi, plecând de la asta, vorbim de atenţie sporită internaţională. În acest „Turn Babel“ întâlneşti americani, italieni, nemţi, francezi, spanioli. Toată lumea este interesată de această zonă, iar ei respectă stilul de viaţă al ex-iugoslavilor. Fiecare familie are câte un membru plecat în Vest şi aduce un plus la bunăstarea familiei lui.
GdS: Este greu pentru sportul din Kosovo să facă parte din competiţii internaţionale oficiale?
M.T.: Cei din Kosovo se luptă prima dată pe baschet şi pe handbal. Este greu pentru că au adversari de temut, în primul rând Serbia, statele ex-sovietice şi Rusia, bineînţeles. Nu vreau să intrăm foarte mult în politică globală pentru că nu este un domeniu pe care să-l cunosc şi să-l stăpânesc tocmai bine. Dar exact cum se solicită recunoaşterea statului Kosovo, pe care doar o parte din naţiunile vestice au făcut-o şi au şi ambasade, respectiv consulate în Kosovo, la fel şi pe teritoriul fostei URSS sunt o serie de regiuni separatiste, care nu sunt încă recunoscute de vestici. Aceste state sovietice le tratează la schimb. Adică: voi nu recunoaşteţi aceste regiuni, noi nu recunoaştem Kosovo. Aşa că, având vot în Adunările Generale, preşedintele Federaţiei de Baschet din Kosovo mi-a povestit că lupta lor este blocată pe de o parte de votul din board-ul FIBA al acestor state. Vorbesc despre Serbia, în primul rând, pentru că ei nu au nici o problemă cu Muntenegru, au relaţii „reci“ cu Macedonia, antagonice cu Serbia şi ţările din spaţiul ex-iugoslav, care au vot în boardul FIBA şi blochează Kosovo. Această participare în Liga Balcanică sub emblema FIBA este o mare oportunitate şi nu au voie să-şi bată joc de ea, din punct de vedere organizatoric, al implicării, al investiţiei. Cele două echipe care participă în Liga Balcanică poartă pe umerii lor o răspundere foarte mare. Este un test foarte important pentru ei, pentru că, dacă din punct de vedere al sistemului de risc, al respectării regulamentului, o dau în bară, va fi foarte greu pentru ei să se întoarcă. Americanii sunt acolo ca la ei acasă. Peste tot sunt trei drapele arborate, al Albaniei, al statului kosovar şi al Americii.
Reacţia celor din Priştina vizazi de sârbii din lotul nostru a fost virulentă
GdS: Spuneaţi după meciul de la Priştina că, având trei jucători sârbi în lot, plus antrenorul, v-a fost puţin teamă. Care a fost reacţia spectatorilor kosovari vizavi de Maric, Topchov, Kovac şi Milan Nisic?
M.T.: Din cauza nenorocirii războiului mi-a fost teamă de reacţia spectatorilor din Kosovo cu privire la sportivii sârbi din echipa noastră. Dacă în Peja a fost una foarte liniştită, fiind un oraş de graniţă, aproape de Macedonia, în Priştina reacţia a fost una mult mai virulentă în timpul partidei împotriva jucătorilor noştri sârbi. Ei nu uită ce s-a întâmplat acolo, această separare şi urmele războiului. Băieţii noştri sunt experimentaţi, ştiu istorie şi nu sunt din aceia care să provoace.
Întâlnire emoţionantă cu un albanezo-oltean
GdS: Aţi legat prietenie cu un albanez, un adevărat living-legend, doctorul Pleurat Sejdiu, absolvent al Facultăţii de Medicină din Craiova.
M.T.: Vom fi gazdele albanezului în februarie pentru că va veni cu cei din Peja, apoi în martie, când va veni cu cei de la Priştina. Este un fost membru al guvernului, e asociat acum cu guvernul ca secretar de stat, conduce spitalul american din Kosovo. Este o personalitate acolo din punct de vedere al rezistenţei, a stat nouă ani la Londra şi a fost purtătorul de cuvânt al luptei kosovarilor de eliberare. Este fondatorul frontului de eliberare. Este cel mai bun doctor ortoped din Kosovo, memoria vie a tuturor kosovarilor.
Mi s-a părut că jucăm într-o bază militară…toţi erau înarmaţi
GdS: Oamenii din ţările unde aţi jucat s-au arătat interesaţi de Liga Balcanică? Populează tribunele?
M.T.: Spectatorii sunt interesaţi. Dacă la Priştina a fost sala plină, şi aproape plină la Peja, în Macedonia este deja o presiune foarte mare şi sunt acte de indisciplină, la Kozuv şi Kumanovo. În Macedonia trăiesc albanezi, sârbi şi macedoneni, la fel şi în Kosovo încă trăiesc sârbi, puţini ce-i drept, doar în anumite zone, şi albanezi. Aşa că transferă această luptă, reminiscenţe şi răzbunări pe plan sportiv. La Priştina, suporterii au fost virulenţi la adresa sârbilor din echipa noastră, dar cel mai mult ei au avut ceva de împărţit cu echipele din Macedonia, unde cele două săli au fost aproape de a erupe. Simt presiunea foarte mare. Forţele de ordine au intervenit. Chiar şi cu noi au fost nişte forţe de ordine impresionante. Mi s-a părut la un moment-dat că jucăm într-o bază militară. Peste tot era Poliţia Militară, Poliţia Locală şi poliţia obişnuită, inclusiv serviciile de informaţii, care nu aveau voie să lase să se întâmple absolut nimic rău la aceste partide. Toţi erau înarmaţi. Nu eşti obişnuit să vezi arme peste tot, dar în rest nu am avut niciodată un sentiment de nesiguranţă. Având armele la vedere şi neascunzând acest lucru nu ne-a provocat frică. Dimpotrivă, în relaţia cu noi au fost mai mult decât politicoşi, în anumite momente chiar umili, indiferent că aveau arma la brâu. Autocarul a fost mereu însoţit de o maşină de poliţie cu girofaruri. Nimeni nu s-a apropiat de cineva din grupul nostru. Riscul de a pierde controlul asupra situaţiei era fatal pentru ei. În Macedonia, cel puţin la Kumanovo, este ceva ciudat. Situaţia este destul de tulbure din punct de vedere social. Nu stau foarte bine din punct de vedere financiar. Sunt un pic retrograzi, au o doză de conservatorism, şi acest lucru în momentul în care vorbim de baschet şi de o dezvoltare accentuată a fenomenului lasă de dorit pe alocuri.
Semifinalele Ligii Balcanice, o dorinţă realizabilă
GdS: Unde vedeţi Craiova la finalul primei părţi a Ligii Balcanice, adică după încheierea returului?
M.T.: Am regretul meciurilor de la Kozuv şi Peja, unde poate aveam o şansă să câştigăm. Chiar dacă avem un bilanţ negativ, trei victorii, patru înfrângeri, trebuie să ne gândim că din cele şapte partide doar două le-am disputat acasă. Suntem în obiectiv. Următorul meci este cu singura echipă pe care nu am întâlnit-o până acum, israelienii de la Galil Gilboa, acasă, pe 8 ianuarie, şi dacă vom învinge vom fi chiar bine. Vrem să intrăm în primele şase pentru a intra în recalificări pentru semifinale.
Rezultatele SCM-U în Liga Balcanică
SCM-U Craiova – Levski Sofia (Bulgaria) 73-71
KK Kumanovo (Macedonia) – SCM-U Craiova 73-60
SCM-U Craiova – KK Teodo (Muntenegru) 87-76
KK Kozuv (Macedonia) – SCM-U Craiova 84-78
BC Balkan (Bulgaria) – SCM-U Craiova 89-62
KB Peja (Kosovo) – SCM-U Craiova 80-65
Sigal Prishtina (Kosovo) – SCM-U Craiova 72-83
