Câteva observaţii şi explicaţii despre cazul Mircea Băsescu – Bercea Mondial

Lupta anticorupţie a atins o culme greu de imaginat chiar şi într-o ţară unde închisorile s-au umplut cu mari politicieni, moguli şi foşti intangibili. Sistemul de justiţie se îndreaptă azi împotriva fratelui celui care a determinat eliberarea procurorilor şi judecătorilor de sub control politic. Anchetarea lui Mircea Băsescu, acuzat de trafic de influenţă, l-a pus pe Traian Băsescu în faţa unei opţiuni dificile: să-şi apere fratele sau justiţia? A ales varianta corectă. Prin contrast, toţi adversarii săi, în frunte cu premierul Ponta, au preferat frăţia politică şi atacul la justiţie ori de câte ori s-au aflat în situaţia de a alege.
Ponta îl somează pe Băsescu să demisioneze. E deja prea mult. Ce-ar fi trebuit să facă premierul după ce şi-a apărat maestrul, pe Adrian Năstase, până în pânzele albe, chiar şi după condamnarea definitivă? Dar după marţea neagră, după cazul Duicu, baronul de Mehedinţi care comitea traficul de influenţă din biroul premierului, după frăţiile cu toţi borfaşii, penalii şi baronii corupţi ai României? Ce-i mai rămâne lui Victor Ponta de făcut după toate astea?   
Traian Băsescu nu are motive să demisioneze, să răspundă pentru golăniile fratelui câtă vreme nu există nici cel mai mic indiciu al implicării sale în acest caz, iar ancheta nu dovedeşte că a intervenit în vreun fel în favoarea lui Bercea Mondial.
Acest preşedinte cu mari merite în schimbarea la faţă a unui stat anchilozat îşi încheie mandatul de zece ani răpus de apropiaţi: de protejată, de fiică şi acum de frate. În fine, de el însuşi. Marii săi adversari n-au reuşit, de-a lungul timpului, să-l lovească aşa cum au făcut-o cei din intimitatea sa. Cele mai crunte lovituri le-a primit de la ei, cu ajutorul său.
Preşedintele Băsescu trăieşte azi ceva între tragedie antică şi hărmălaie balcanică. A te dezice public de faptele propriului frate e o dramă personală oricât de justificat pare gestul. Din punct de vedere uman, preşedintelui Băsescu i se întâmplă o dramă. Plăteşte pentru prostiile altuia. Nu merită să termine aşa. În conştiinţa publicului vor pluti mereu de acum încolo suspiciuni şi semne de întrebare. Politicianul primeşte însă ce merită. Traian Băsescu a creat cu mâna lui toate premisele care l-au adus azi într-o situaţie neplăcută de a sfârşi prost pe mâna altora.
Detaliile cazului Mircea Băsescu – Bercea Mondial stârnesc sentimente contradictorii. Să te îngrozeşti de cinismul personajelor gata să scoată din închisoare un ins acuzat de tentativă de crimă sau să râzi de prostia protagoniştilor? Să te revolţi că lumea interlopă şi-a întins tentaculele până în familia preşedintelui, că aproape nimic n-a rămas nemurdărit de corupţie şi acuzaţii sordide de şantaj sau să te bucuri că instituţiile funcţionează, că există speranţa însănătoşirii? Să te ruşinezi de imaginea dezastruoasă proiectată în afara ţării sau să te umfli în pene că în România nimeni nu scapă, că e fost premier sau fratele preşedintelui?
Apoi, ar merita clarificat de ce fratele preşedintelui este acuzat de trafic de influenţă şi nu de înşelătorie? De ce l-au reţinut, totuşi, procurorii chiar dacă acţiunea de trafic nu a avut finalitatea urmărită? Bercea Mondial, finul fratelui preşedintelui, a primit condamnarea meritată.
În vechiul Cod Penal, sub imperiul căruia s-a săvârşit fapta, traficul de influenţă este definit în felul următor: „Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la doi la zece ani“.
Prin urmare, este suficient că Mircea Băsescu a lăsat să se creadă că are influenţă asupra justiţiei pentru a fi pus sub acuzare. Or, acest lucru rezultă fără echivoc din înregistrările prezentate miercuri seară de Antena 3. Aici nu prea există dubii. În plus, rezultă că a şi primit bani.
Aşa cum rezultă din filmuleţe, Mircea Băsescu a insinuat mereu că poate influenţa o decizie favorabilă în cazul lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, judecat la acea vreme sub acuzaţia de tentativă de omor. Nu a precizat că se referă la rezolvări pe cale legală a dosarului. O singură dată a pomenit ceva despre un avocat, spre disperarea membrilor familiei Anghel. În rest, a uzat inclusiv de numele preşedintelui Traian Băsescu, afirmând că fratele său „știe“ despre caz, pentru a lăsa să se înţeleagă că dosarul poate fi rezolvat în afară procedurilor legale.  
Dialogurile cu rudele lui Bercea Mondial care-i cereau să intervină la şeful statului şi afirmaţia făcută în clar că la el au ajuns 250.000 de dolari (mormanul de bani) întăresc suspiciunile de trafic de influenţă.
Conţinutul înregistrărilor justifică reţinerea lui Mircea Băsescu, dar rămâne de văzut dacă în ochii judecătorilor sunt considerate probe suficiente pentru a justifica  arestarea lui. Chiar dacă suspecţii din acest dosar refuză să facă declaraţii, există totuşi suficiente declaraţii publice sau depoziţii făcute în dosarul de şantaj care pot susţine, la o adică, acuzaţia de trafic de influenţă.
De neînţeles de ce, în ciuda evidenţelor, Mircea Băsescu nu alege varianta încheierii unui acord de vinovăţie cu procurorii. L-ar scuti de un proces lung şi inutil, plus că i s-ar reduce o eventuală sentinţă de condamnare.
Pe scurt, nu are nici cea mai mică importanță că traficul nu s-a finalizat în sensul urmărit (Bercea Mondial a intrat la închisoare în dosarul de tentativă de omor) şi că Traian Băsescu, foarte probabil, n-a intervenit nicăieri. În cazul Mircea Băsescu, infracţiunea s-a consumat. Nu vorbim doar de o simplă înşelăciune, deoarece fratele preşedintelui a lăsat să se înţeleagă că poate influenţa o decizie în justiţie. Există o bază factuală pentru a crede aşa ceva? Evident că da. Pentru o familie cu educaţie precară, fratele preşedintelui reprezintă însăşi garanţia capacităţii de a influenţa justiţia, chiar dacă în realitate lucrurile nu stau deloc aşa.
Un alt aspect a provocat ample dezbateri publice. Ştia preşedintele Traian Băsescu şi, mai ales, cât ştia? Dacă ştia, de ce n-a făcut nimic să-l oprească pe fratele sau? Aici n-ar fi prea multe de spus, dacă eşti de bună credinţă. Şeful statului a admis că ştia de anul trecut varianta fratelui sau. Probabil chiar mai multe, dar ce putea face? Să-şi denunţe fratele la DNA ca elevii sovietici care-şi turnau părinţii? Să-l lege pe Mircea Băsescu de un stâlp, să-l închidă în casă? Eventual, putea să-l ia la Cotroceni şi să-l supravegheze zi şi noapte cu serviciile secrete, aşa cum procedase Lyndon Johnson cu fratele său, care avea probleme cu alcoolul. În afară de a-i recomanda fratelui său să meargă pe mâna justiţiei, nu văd ce putea face şeful statului.
În fine, altă latură scandaloasă a cazului este şi modul în care Antena 3 încearcă să se folosească de acest caz de corupţie la nivel înalt pentru a distruge credibilitatea instituţiilor statului, în special DNA. N-ar fi de mirare ca Antena 3 să încerce să-l tragă pe şeful statului într-o afacere de corupţie în care principalul suspect este fratele său. Altceva atrage atenţia aici: strategia grosolană de a exploata exclusiv mediatic acest caz pentru a demonstra că justiţia este controlată de preşedintele Băsescu şi că DNA nu funcţionează corect.
Câteva precizări: avocatul Pavel Abraham a depus vinerea trecută înregistrările cu  Mircea Băsescu şi copiii lui Bercea Mondial la DNA Constanţa drept probă în dosarul de şantaj în favoarea unuia dintre inculpaţi. A făcut plângere penală împotriva lui Mircea Băsescu abia luni, acuzându-l de trafic de influenţă, dar, atenţie, le-a interzis clienţilor săi să depună mărturie în dosar.
De miercuri seară încoace, când au fost difuzate înregistrările, Antena 3 a acuzat constant DNA că refuză să-l ancheteze pe fratele preşedintelui. Chiar şi azi, Antena 3 susţine că DNA n-ar fi făcut nimic dacă înregistrările nu apăreau public. Fals. Audierile au început imediat după depunerea plângerilor penale şi înainte de expandarea înregistrărilor în public, numai că nimeni n-a dorit să depună mărturie şi să facă declaraţii în dosar. Asta înseamnă pur şi simplu obstrucţionarea justiţiei, faptă penală pe noul cod.
La un pas de sentinţa în dosarul ICA, Dan Voiculescu şi Antena 3 joacă aşadar cu disperare cartea decredibilizării justiţiei, atacând mai departe DNA şi Înalta Curte, dar nu par să realizeze că efectele cazului Mircea Băsescu – Bercea Mondial vor fi exact pe dos. Întreg sistemul va reacţiona, foarte probabil, împotriva acestei ultime agresiuni.
Apoi, reţinerea lui Mircea Băsescu şi, foarte probabil, arestarea sa preventivă, consolidează încrederea publicului în funcţionarea sistemului. Cine mai crede azi că justiţia e la degetul mic al lui Traian Băsescu? Apoi, modul în care Antena 3 eroizează nişte şantajişti este altă eroare de strategie.
Chiar şi în mintea unui spălat pe creier, cum se explică faptul că Traian Băsescu controlează DNA-ul în lupta cu PSD, dar nu poate opri anchetarea propriului frate? Dacă Mircea Băsescu va fi arestat preventiv, iar Dan Voiculescu va primi o sentinţă de condamnare, ce va mai avea de spus Antena 3? În afară de aberaţii de tipul Băsescu a ordonat justiţiei să-i aresteze fratele pentru a scăpa el, cum va mai susţine teza controlului politic total asupra justiţiei?
Ca observaţie de final: nici o televiziune nu mai denunţă circul mediatic, telejustiția, bla bla bla. Nu că se justifică să invoci aşa ceva, toate marile cazuri penale stârnesc în mod firesc interesul presei, dar pentru consecvenţă era bine să urle şi acum ăia care au făcut-o mereu.
Dan Tapalagă – HotNews.ro