Secretarul de stat american Hillary Clinton a dat joi o lovitură teribilă politicii duplicitare a USL, care în fața oficialilor și ziariștilor străini poartă masca pro occidentală, în timp ce acasă atacă furibund instituțiile și ignoră orice reformă economică. Avertismentul dur al lui Clinton vine la câteva zile după ce oficiali ai Comisiei Europene au transmis cel mai de nedorit mesaj al Bruxellesului: Comisia nu vrea să încheie în 2013 un nou acord de tip preventiv alături de FMI, pentru că România nu a îndeplinit promisiunile din actualul acord. Vestea venită de la Comisia Europeană, dublată de includerea României într-un grup select de state unde se înregistrează recul al democrației (alături de Belarus, Uzbekistan, Kazahstan, Rusia) înseamnă două lucruri: accesul la finanțare în 2013 va fi mult mai scump, iar investitorii vor evita România.
În acest punct am ajuns după doar şapte luni de guvernare USL, presărată în fiecare săptămână cu un atac la instituții-cheie ale statului de drept. Atacurile, provocate de necesitatea politicienilor penali de a scăpa de amenințarea unor condamnări similare cu cea a lui Adrian Năstase, au stârnit oroare în lumea civilizată. Ca urmare, Crin Antonescu și Victor Ponta au devenit proscrişii Occidentului, dar, aparent, și-au întărit poziția internă, unde electoratul își dorește sancționarea PDL și a lui Traian Băsescu pentru măsurile de austeritate economică, dublate de aroganța și cheltuielile nejustificate din fonduri publice ale unor miniștri precum Elena Udrea.
Puși în fața unui posibil vot popular care ar consfinți preferința electoratului pentru o alianță care protejează penalii și destructurează orice efort reformist (nu doar în justiție, ci și în educație ori economie), aliații occidentali încep să folosească artileria grea. Nici un politician occidental nu vrea și nu poate să schimbe votul popular, dar toți își doresc aducerea liderilor USL pe drumul corect, al reformelor, al civilizației, al valorilor democratice.
Care este cea mai eficientă armă? Cea economică. Scriam pe 23 august că presiunea economică va fi utilizată de Occident pentru a ține USL în parametrii democratici. Sperăm să nu fie nevoie totuși. Sperăm că după derapajul major din vară, liderii USL au înțeles că nu-și joacă doar propriile cariere politice la ruleta învârtită de penali, ci și vocația europeană a României. Nu s-a întâmplat așa. Ponta, Crin, Dragnea, Voiculescu & Co
și-au menținut presiunea constantă asupra instituțiilor, ba au dat liber și liderilor locali la interferențe în activitatea instituțiilor „periculoase“.
Pus în fața unui comportament incorigibil cu vorba bună sau cu presiunea politică, Occidentul a ajuns la punctul în care nu are altă soluție decât presiunea economică.
Declarația lui Hillary Clinton, citită în cheie economică, se traduce așa: investitori, atenție la România, unde se înregistrează „atacuri la procesele constituționale“. România a parcurs în şapte luni un lung drum înapoi: de la țara căreia SUA i-au încredințat o parte a scutului antirachetă, la țara pusă pe același palier cu „campioni ai democrației“ precum Belarus, Uzbekistan, Rusia, Ungaria, Ucraina, Tadjikistan, Turkmenistan. Și cunoaștem cu toții câte investiții occidentale sunt în aceste țări… Cât despre Ungaria, ultimii doi ani arată un apetit tot mai mic al investitorilor străini și intenții reale de ieșire din țară a capitalului străin.
Declarația lui Hillary Clinton a fost deja receptată cu îngrijorarea cuvenită de mediul străin de afaceri din România. Dacă până acum câteva luni eforturile erau de atragere a cât mai multor investiții străine, tabloul actual arată ieșiri de capital străin din România. Și avertismentul secretarului de stat anunța accentuarea tendinței de a fugi de România.
Cealaltă lovitură a venit de la Bruxelles. În negocierile cu oficialii români, reprezentanții Comisiei Europene au anunțat sec că nu vor semna, alături de FMI și Banca Mondială, un nou acord de tip preventiv cu România. Motivul? România nu și-a îndeplinit aproape nici o promisiune din actualul acord: privatizările au fost ratate sau întârziate, procesul de introducere a managementului profesionist la companii de stat a fost o mascaradă, arieratele rămân majore.
Refuzul unui nou acord/centură de siguranță înseamnă un semnal negativ extrem de puternic pentru finanțatorii externi. Ar fi însoțit, probabil, de scăderea ratingurilor de țară, ceea ce înseamnă scumpirea creditelor pe care guvernul le contractează pentru a-și desfășura activitatea în mod curent. Asta duce la dificultăți în onorarea plăților curente, precum salarii și pensii, dublată de sistarea oricărei investiții de la bugetul de stat – spre disperarea companiilor care au contacte cu statul, dar și a baronilor locali ce vor rămâne fără resurse.
Își permite România să ajungă în acest punct? Își permite România să dea cu piciorul tuturor câştigurilor din ultimii opt ani (și nu sunt deloc puține)? Nu știu, votul din 9 decembrie ne-o va arăta. Dar aș vrea să faceți un mic exercițiu de imaginație: cum ar arata un posibil guvern USL cu membri precum Relu Fenechiu, Ecaterina Andronescu, Iulian Iancu, Mona Pivniceru, Dan Şova versus un posibil guvern din care să facă parte Bogdan Drăgoi, Daniel Funeriu, Gabriel Biriș, Daniel Morar, Mihail Dumitru?
de Cristian Pantazi
HotNews.ro
