Acum o săptămână publi-cam un mic calcul care arăta că există foarte puţine şanse ca programul de case rurale promovat de un ministru actual să-şi acopere costurile. Mi s-a răspuns imediat – nu direct, nu argumentat, nu la obiect. Despre calitatea argumentării las cititorii să-şi spună părerea.
Programul de case rurale care ar urma să coste un miliard de euro în următorii ani are drept scop construirea a 25.000 de apartamente (sau case individuale, nu este precizat), care ar urma să fie repartizate cadrelor specializate care s-ar muta în mediul rural. Din punct de vedere financiar, acest program ar fi o tragedie, pentru că ar duce la costuri de construcţie şi întreţinere care nu pot fi acoperite în nici un fel. Avem deja programul ANL care este, de fapt, o subvenţie mascată – sau pe faţă, cum vreţi – pentru clientela politică şi cumetriile administrative. Studiul programului ANL arată foarte limpede că acest program a creat mult mai multe probleme – administrative, juridice, politice, morale şi financiare – decât a rezolvat. De programul ANL sunt legate peste 5.000 de dosare de judecată aflate pe rol, aglomerând instanţele deja supraîncărcate.
Cui se adresează Programul Case Rurale? Ni se spune că acelor specialişti care se mută la ţară şi ajută mediul rural să se revigoreze. Un anuar statistic costă câţiva lei. Te uiţi în Anuar şi vezi limpede că fluxurile migratorii nu sunt de la oraş la sat, ci exact invers. Este drept că timp de zece ani, 1991-2001, România a fost o ciudăţenie europeană. Populaţia urbană scădea, iar populaţia rurală a crescut, cu cifre impresionante în unii ani. Acesta a fost procesul de reîntoarcere în mediul rural a gospodăriilor mutate planificat în timpul industrializării socialiste. În momentul în care oamenii şi-au primit pământurile înapoi, CAP-urile s-au desfiinţat, industria socialistă urbană s-a micşorat aproape la fel de repede pe cât se mărise, sute de mii de persoane s-au întors în mediul rural, încercând să reînnoade firul unei existenţe rupte de colectivizare şi industrializare. Aceşti oameni nu aveau nevoie de case, ele existau deja, cum-necum, ci de sprijin pentru crearea locurilor de muncă stabile. Sprijinul nu a venit, iar populaţia fostă urbană, reruralizată, s-a mutat înapoi în mediul urban, dar nu în România, ci în Spania, Italia, Franţa, oriunde a găsit un loc de muncă. O parte considerabilă a migraţiei pentru muncă din ultimii zece ani provine din gospodăriile celor reîntorşi la sat – generaţii mai tinere sau mai mature. Nu este deloc întâmplător că migraţia externă masivă – legală, ilegală, nu are importanţă pentru tema noastră – provine din fostele bazine industriale şi miniere, în special din mediul rural.
Dacă vrei să modernizezi mediul rural din România trebuie să faci cu totul altceva decât case. Dacă însă vrei să dai de lucru câtorva firme de construcţii prietenoase, programul Case Rurale este un ambalaj destul de bun. Ca atunci când dai pomană din banii altuia şi îl rogi pe cerşetor să se roage pentru sufletul tău.
Problema are însă un aspect mai general, care merită analizat chiar şi pe scurt. Spre deosebire de statele socialiste, unde profi-tul (sau plusvaloarea, surplusul, cum vreţi să-l numiţi) nu avea nici o importanţă, atâta timp cât se realizau scopurile politice, în statele moderne, cu economii de piaţă, activităţile economice ale statului trebuie să aducă un surplus. În momentul în care statul se angajează în activităţi economice, el trebuie să se supună legilor cererii şi ofertei şi maximizării profitului, exact ca orice alt agent economic. Dacă face servicii, serviciile trebuie să fie profitabile. Dacă face producţie, producţia trebuie să fie profitabilă. Dacă face comerţ, comerţul trebuie să fie profitabil. Mai mult decât atât, chiar în activităţile de redistribuire a resurselor bugetare, costurile acestei redistribuiri trebuie să fie comparabile cu costurile pieţei libere. Altfel, statul, în loc să fie un partener al cetăţenilor şi un producător de surplus, devine un spoliator al oamenilor şi un creator de pagube. Dacă întrebi statul român cât costă administrarea şi plata pensiilor în peste 13.000 de localităţi din România, nu-ţi poate răspunde. Vă spunem noi: costă 20% din suma plătită în fiecare lună. La fiecare cinci luni, ai mai putea plăti pensiile pentru o lună dacă ai avea o administrare eficientă. Orice furnizor privat de servicii din lume ar fi fericit să găsească un client care să-i plătească 20% comision. Colectarea taxelor şi impozitelor în România costă uneori 80% din suma colectată. De zeci de ani, TAROM costă 3-4 milioane de euro pe lună. Minele – 30-40 de milioane de euro pe lună. Termocentralele – 300-400 milioane de euro în lunile de iarnă. Peste cât încasează. Statul român are sute, poate mii, de întreprinderi care produc mai puţin decât cheltuiesc. Nu le închide, nu le privatizează, nu le modernizează. Le târâie după el şi se împrumută sume din ce în ce mai mari să le acopere pierderile. Iar aceste împrumuturi le plătim noi, copiii noştri şi copiii copiilor noştri, dacă nu se vor muta toţi în Italia.
Mai amintim o dată domnului ministru de finanţe: privatizare, externalizare, reducere de costuri, lupta împotriva evaziunii fiscale. Nu reduceri de salarii, păstrând firme care pierd bani sau construind case pentru flotanţii din Spania. Nu reduceri de pensii, colectând 420 de taxe şi impozite din care unele costă mai mult decât se încasează. Puţină disciplină, puţin spirit antreprenorial. Nu mai mult. Exact acelaşi lucru l-aţi auzit şi de la delegaţia FMI, zilele acestea.
Notă cu privire la felul în care se face taxarea într-o ţară care vrea să taxeze. În nordul Atenei este o zonă cam ca Primăverii la Bucureşti, unde înainte stăteau ştabii politici, acum stau bogătaşii. În această zonă locuiesc vreo 50.000 de familii, printre cele mai avute din Grecia. În fiecare an, acestea raportau fiscului vreo 400 de piscine – piscinele se taxează separat de maşini, case, avioane, bărci etc. Fiscul grec a analizat fotografiile din satelit şi a găsit 17.000 de piscine. A trimis scrisoare fiecărui proprietar de casă din zonă şi de la 400.000 de euro taxe pe piscine a încasat în aprilie 17 milioane. În plus, s-a aflat în toată Grecia de acţiunea fiscului, aşa că peste 100.000 de proprietari şi-au declarat piscinele pentru prima dată în istorie…. Fotografiile din satelit sunt gratis pe internet.
