Rătăcită printre haite de spărgători de bănci, găşti de cartier, traficanţi de droguri, cârduri de prostituate şi clanuri de magistraţi corupţi, România lui Garcea ne cere actele la control, chiar şi atunci când suntem pacienţi într-o ambulanţă, privindu-ne tâmp şi rânjindu-ne imbecil. Îmbrăcaţi în uniformele lor tot atât de penibile pe cât le sunt limbajul şi eficienţa, poliţiştii români au devenit peste noapte marea problemă a ţării. Un jaf cu dublu asasinat la Braşov, o spectaculoasă spargere la o bancă în Cluj-Napoca, infracţiuni comise în nici o lună, au determinat opinia publică să privească la poliţistul român cu o şi mai mare antipatie decât până acum. Dacă la începutul scandalului de la Braşov au fost înjuraţi judecătorii şi procurorii care îşi bat joc de justiţie devenind complicii interlopilor, acum, românii îşi varsă năduful şi scuipă seminţe în cascheta miliţienilor noştri.
Am ascultat siderat declaraţiile noului ministru de interne, onorabilul Dan Nica, obligat de situaţie să iasă din biroul confortabil de ministru şi să dea din gură în faţa presei. Parcă eram la un miting electoral. Ne-a promis domnul ministru că o treime din angajaţii Poliţiei Române va fi trecută la munca de teren, că vor fi angajaţi încă 2.000 de poliţişti, că se vor opera modificări legislaţiei privind regimul armelor şi muniţiei, că vor fi controlate sistemele de securitate ale băncilor etc.
Ministrul de interne face şi zice atât cât îl duce capul, eventual atât cât a fost învăţat de partidul care l-a pus în funcţie. Dacă abordarea ar fi fost a unui profesionist care conduce o instituţie eficientă, nu a unui politician mioritic, atunci ministrul de interne ar fi convocat o scurtă conferinţă de presă şi ne-ar fi anunţat că Poliţia a reuşit să-i prindă pe făptaşii celor două infracţiuni care au provocat atâta zarvă. Problema este că domnul Nica este doar politician, nu este profesionist, ba, mai grav, este membru al unei clase politice corupte, trădătoare şi impotente intelectual, într-o ţară în care mulţi dintre cetăţeni manifestă un nivel de înţelegere a realităţilor social-politice la limita analfabetismului civic.
Măsurile anunţate de domnul Dan Nica îmi amintesc de promisiunile aberante lansate în campania electorală. Nimic realist, nimic eficient, nimic moral. Ca de obicei, problema de fond rămâne nerezolvată. Sistemul de securitate românesc, prin aceasta înţelegând Poliţia, Jandarmeria şi serviciile secrete, este un sistem aflat în criză din cauza supradimensionării, corupţiei, birocraţiei şi lipsei de profesionalism. Dacă adăugăm la criza acestui sistem criza din Justiţie şi criza din administraţia locală şi centrală, vom avea ca rezultat tabloul unei ţări aproape neguvernabile în care puterea este deţinută de o mare conspiraţie care îşi recrutează membrii din rândul interlopilor, baronilor jafului economiei naţionale, politicienilor, ofiţerilor de poliţie, ofiţerilor de informaţii şi magistraţilor. România se transformă într-o ţară bananieră, unde civilizaţia este doar ambalajul de poleială care ascunde privirilor haznaua criminalităţii ajunsă la rangul de politică de stat.
Criza din Justiţie şi din sistemul de securitate naţională îşi are cauzele nu numai în corupţia generalizată în care se bălăcesc autorităţile statului. Acum plătim şi cei aproape douăzeci de ani de când instituţiile de învăţământ care pregătesc ofiţerii sistemului de securitate şi magistraţii justiţiei noastre sunt controlate de clanuri corupte care au contacte în parlament, în guvern, în mediul economic şi care au permis accesul în sistem a zeci, poate sute de indivizi a căror singură calitate este că au legături de rudenie cu diferiţi potentaţi ai ţării sau că sunt protejaţi ai acestora. Am convingerea că, dacă s-ar permite realizarea unui studiu privind persoanele care au absolvit, după Decembrie ’89, Academia de Poliţie, Academia Naţională de Informaţii sau Institutul Naţional al Magistraturii, am descoperi în posturi de magistraţi sau de ofiţeri cu funcţii importante numeroase rubedenii de miniştri, de parlamentari, de înalţi magistraţi sau de ofiţeri superiori. Mafia clanurilor de familie este completată de jungla întunecată a relaţiilor politice, acele relaţii care cer unui ofiţer sau unui magistrat să devină complice la încălcarea legii în beneficiul unui membru al mafiei politico-economice, plătind astfel preţul pentru accederea sau promovarea sa în sistem. Să mai amintim de vilele de neam prost, de maşinile de lux sau de asocierile cu interlopii în care se bălăcesc, precum porcii în cocină, atâţia reprezentanţi ai justiţiei şi ai sistemului de securitate naţională? Este inutil…
Viitorul democraţiei româneşti pare a fi tot mai sumbru. Cetăţeanul român devine o victimă. Statul pe care îl plătim să ne asigure deopotrivă securitatea şi libertatea persoanei noastre a luat chipul unui Garcea beat şi pus pe rele, văr de ministru şi frate de puşcăriaş. În România acestui Garcea, mânaţi de teamă şi purtând în suflete o firavă speranţă, ne întrebăm tot mai des: „Unde eşti tu, Ţepeş-Doamne?“.
