Subiectul fierbinte al acestor saptamâni este Cupa Mondiala din Germania, eveniment la care, din pacate, noi suntem doar privitori. In aceste ultime zile, am urmarit meciurile din optimile de finala.
Germania – Suedia 2-0. Nemtii joaca foarte bine si cred ca pot spera la calificarea in finala. Beckenbauer i-a criticat dur, a afirmat ca actuala nationala este destul de modesta, ba chiar a avertizat suporterii ca n-ar fi exclus sa asiste la un esec al elevilor lui Klinsmann la aceasta editie a CM. Asa cum, in 1974, când Germania a câstigat titlul mondial, nemtii au gasit solutia invingatoare – medicatia si transfuzii de sânge – tot asa probabil ca si acum au gasit un fel de antidot la efort. Vorba unui intelept: nemtii au pierdut doua razboaie, dar tot primii sunt! Desi Suedia are jucatori valorosi, nationala scandinava a parasit Germania. Pacat!
Argentina – Mexic 2-1. Urmasii lui Maradona au eliminat Mexicul printr-o executie de exceptie a lui Rodriguez, asa cum si Anglia s-a impus in fata Ecuadorului printr-o alta executie deosebita, cea a lui Beckham. Cred ca Argentina a cam obosit, in timp ce Mexicul, adversarul din optimi, a facut cel mai bun meci la acest Mondial. Mexicul n-a avut insa sansa. Iar când se intâlnesc doua formatii de mingicari, importanta este si pregatirea fizica.
Anglia – Ecuador 1-0. Cum spuneam mai sus, englezii au câstigat, dar n-au stralucit, desi in lotul lui Eriksson sunt multi jucatori valorosi. In meciul cu Ecuadorul, Anglia nu a riscat si a câstigat gratie valorii individuale a lui Beckham. Nationala Ecuadorului? Fotbalisti buni, chiar foarte buni. Jocul lor bun nu este o surpriza. Cred ca nu au facut fata la readaptarea la efort.
Ultimul meci de duminica, Portugalia – Olanda 1-0, ne-a aratat un fotbal cu lingurita. Fotbal putin, multi nervi, polite de platit. Cred ca observatorul de joc, Mircea Sandu al nostru, le-a dat jucatorilor atâta energie!
In incheiere, vreau sa scriu câteva rânduri despre evenimentul la care am luat parte sâmbata, in Sala Sporturilor din Valea Vlacii. E vorba de meciul caritabil „Craiova Maxima“ vs. Politicienii. In primul rând, felicitari celor care au initiat aceasta actiune. Nu scorul a fost important, ci gestul nostru, al celor care am participat, cât si al celor care au cumparat apoi tricourile si mingea, banii fiind destinati sinistratilor de la Rast. Fotbalistii-politicieni ai Doljului? Unii au ceva calitati fotbalistice, cum ar fi driblingurile, in cascade, ale lui Solomon sau suturile din voleu ale lui Tudorache… In schimb, altii mi s-au parut ca au facut confuzie intre dansurile populare si fotbal! Per total, as putea spune ca a fost, totusi, un joc atractiv, cu peripetii, cu multe strigaturi. Vorba lui Buzatu: „Domnilor, e mai usor la politica decât la fotbal!“.
Frumos a fost dupa meci, in restaurantul lui Cami, acolo unde antrenorul nostru din meciul de sâmbata, Sorin Cirtu, ne-a facut reprosuri… Ce fel de reprosuri? Pai, „Scârt“ (Sorin Cirtu – n.r.) ne-a certat ca ospatarul de la masa noastra are dureri de mâna de câte ori l-am chemat!
