…tu te-ntreaba si socoate…
De pilda, astazi ne putem pune aceasta intrebare relativ la invatamânt. Unde unele lucruri nu sunt bune, iar altele sunt rele. Greva declansata vizeaza unul din aspectele negative; resursele financiare. Dar acesta este doar unul din aspectele care pot fi luate in consideratie; mai sunt si altele. Asupra unora dintre ele voi incerca sa-mi exprim unele opinii.
Faptul ca invatamântul este unul din cei mai importanti factori pentru progresul unei tari este atât de evident incât nici nu mai trebuie subliniat. Orice om cu putin bun-simt si cu o minima inteligenta isi da seama de acest lucru; clasa noastra politica nu. Salariile in invatamânt sunt ridicole, nu numai in raport cu cele din Apus, cu care nu trebuie sa ne comparam numai atunci când ne convine, ci in raport cu alte salarii bugetare de multe zeci sau sute de milioane. Opozitia joaca acum, cu ipocrizie, rolul aparatorilor acelor valori pe care, atunci când a fost la putere, le-a terfelit. Actuala putere, care si-a câstigat aceasta calitate datorita votului masiv al profesorilor si tineretului, uita promisiunea facuta, fara sa fie obligata de nimeni, de a aloca un procent insemnat din PIB invatamântului. Fara indoiala, chiar daca suma solicitata va fi alocata, doar o mica parte din situatia materiala a invatamântului va fi usor ameliorata. Si in aceeasi situatie se gasesc si alte sectoare importante ale societatii; sa ne gândim numai la sanatate.
Sa ne gândim insa putin la un alt aspect; fiecare societate isi organizeaza institutiile fundamentale in functie de specificul si interesele sale si cu tendinta de a oferi conditii cât mai bune de activitate. Este oare invatamântul românesc un invatamânt specific epocii actuale? Corespunde el necesitatilor si cerintelor perioadei in care ne aflam? Dar care este oare specificul si care sunt necesitatile perioadei actuale? E foarte greu de sesizat si mai ales de inteles.
Chiar daca societatea româneasca s-a schimbat sau cel putin credem ca s-a schimbat, invatamântul a ramas, principial si in aspectele fundamentale, acelasi ca acum 50 de ani.
Bazele invatamântului românesc au fost puse de Spiru Haret, care a avut marea sansa a unui model, valabil pentru acele timpuri; modelul francez. Impregnat de un puternic umanism,influentat de cultura clasica a antichitatii eline si latine, care oferea modele morale si etice viabile, a determinat o perioada fasta de dezvoltare puternica a culturii, artei si stiintei franceze. Si la noi, in limitele specifice unei dezvoltari precare si incipiente, scoala fundamentata de Spiru Haret a avut rezultate, in sensul ca a permis formarea unei intelectualitati valoroase, evident, cu limitarile cu care intelectualii de oriunde si de oricând ne-au obisnuit. Important este ca rezultanta a fost pozitiva si ne-am facut cunoscuti in Europa ca un popor cu mari valori. E adevarat ca existau multi analfabeti, ca la tara conditiile erau grele, ca saracii aveau mai putine sanse; dar parca acum nu e la fel? Scolile primare din multe sate nu sunt de pe timpul lui Haret? Marile licee din orasele importante, realizari arhitectonice care constituie unul dintre putinele motive de mândrie ale urbanismului citadin, nu sunt ridicate in perioada interbelica?
continuare joia viitoare
