Toate zilele sint la fel; micile deosebiri sint neesentiale. Ziua incepe cu dimineata, iar dimineata cu desteptarea. Oamenii se desteapta la ore diferite; unii la 7.00, altii la 9.00. Eu sint destept tot timpul. Ies mai intii pe cutodrom cu javra personala; mai sint deja si altii cu odraslele lor iubite. O doamna imi spune ce destept e catelul ei, ce-a mai facut. Ca s-o flatez ii spun ca, in general, ciinii seamana cu stapinii. Doamna ma aproba radioasa. „Al meu e cam timpit“. Doamna ma aproba din nou. Imi iau „Gazeta“ din cutia postala si o parcurg. Incep cu rubrica decese; dupa ce vad ca nu sint (inca) mentionat, ma linistesc. Intrat in casa, astept pe Geta cu laptele. Mai tirziu apare si postarita cu pensia sotiei; a mea nu mi-a venit inca. Asa ca de patru luni traim din pensia nevestei (2.200.000 de lei, vechime completa in invatamint). Dar azi, ca ne-am umplut de bani, ne vom destrabala culinar. Dar mai intii sa ne platim datoriile: 2.200.000 de lei intretinerea, 1.000.000 telefonul, 600.000 lumina, 200.000 cablul. O sa ne rezumam sa cheltuim restul. Care rest nu exista. Dar noi ne vom imagina ca este. Avem dreptul si noi sa visam; chiar daca stim ca visul nu se va implini, noi vom multumi totusi Domnului pentru ca ne-a dat posibilitatea de a visa. Ce, Nastase n-a visat ca va deveni presedinte? Si n-a devenit; iar noi multumim Domnului. Merg apoi sa hranesc o catea oarba. Vecinul din blocul de alaturi nu este de acord cu clementa mea canina si ma apostrofeaza violent. Dupa vocabularul utilizat se vede ca e un fost ginecolog.
Fac o lista cu ipoteticele cumparaturi si, inarmat cu sacose vide, plec prin cartier cintind: „hai la lupta cea mare“. Mai intii ma opresc la farmacie, caci, asa cum ne invata vechii romani, trebuie sa avem „mens sana in corpore deterioratum“. Am renuntat la multe medicamente. Ca de pilda cel impotriva prostiei, care oricum nu are eficienta in cazurile cronice. M-am rezumat la patru medicamente care, compensate, bat de un milion. Zau ca un cosciug ar fi mai ieftin si mai eficient. Bine macar ca n-am prostata; fiica mea in schimb are prost tata. La „Helin“, fetele sint amabile; la preturile din magazin nici nu puteau fi altfel. Totusi, imi place sa stam de vorba, sa schimbam impresii. Aleg un jambon „Serrano“ (1.200.000 kilogramul) si un salam cu nume strain (360.000 kilogramul). Mai iau o sticla de vin, un Camembert si o alta brinza frantuzeasca „La vache qui rit“, adica vaca care ride. Cind vad nota de plata devin „boul care plinge“. La macelarie, tot fete dragute si amabile; de fapt, universul mercantil al cartierului meu este aproape total feminin. Cumpar un kilogram de cotlet fara os pe care dau numai 219.000. Mai departe, pe niste mese de ciment, o piata improvizata de zarzavaturi. La prima masa, Mamaie isi chinuie batrinetile ca sa-si cistige existenta. Alaturi, acelasi lucru il face Adi, care are sapte copii de hranit. E de mirare ca mai gasesti in România si oameni care muncesc cinstit; daca nu se vor apuca de furat vor muri saraci lipiti pamintului.
Intru in magazinul doamnei Paula. Din dosul tejghelei domina majestuoasa tanti Dana, „de trei ori femeie“. In jur, ca niste bibilici speriate, Mihaela „tapana“, Soricelul, Vrabiuta, Caprioara. (Aoleu, sa n-afle Nastase de Caprioara ca vine s-o impuste. As impusca-o eu, dar nu mai am pusca. Apropo, ca ma obsedeaza masacrul porcilor de la Balc. Daca lui Nastase ii place vinatoarera, de ce n-a vinat corupti? Si aia tot porci sint). Prea multe fete sint in magazin; ar trebui si un barbat tinar, frumos, capabil; eu as fi gata sa ma sacrific! Scot lista cu cumparaturi: o punga de Ariel mare, 460.000, un sampon 120.000, zahar, ulei, hirtie igienica. Ma opresc aici, e prea scump. Trebuie sa fac economii. Asa ca renunt la hirtia igienica; oricum, la cita mincare am putut sa cumpar, n-are nici o utilitate. Si fiindca tot trebuie sa cumpar ceva iau o cutie cu scobitori. Afara intilnesc in fine si o fiinta masculina. Este doctorul veterinar, care are mustata si nevasta frumoasa, dar are si suflet; ne ajuta cind venim la dinsul cu vreun ciine vagabond. Iata o a doua fiinta masculina; un nene care, iesind de la circiuma lui nea Gogu intr-o stare avansata de imponderabilitate, a alunecat si a cazut. Unii vor sa-l ridice, dar el se opune patriotic; „sa vina Basescu sa ma ridice!“
N-as vrea sa credeti ca am vrut sa scriu o cronica trista. Sa stiti ca viata de pensionar e minunata si imbelsugata. Daca s-ar face un sondaj s-ar constata ca o mare parte dintre români ar dori sa iasa la pensie imediat ce absolva gradinita. Asta fiindca multi se nasc obositi si toata viata incearca sa se odihneasca. Eu v-am descris o frintura de viata. Si am cautat din cind in cind sa va ofer un zimbet. Pe care, uneori l-am gasit pitit in spatele unei lacrimi. Avem si motive de bucurie; priviti cit de alba si curata e zapada. E de mirare ca se mai gasesc lucruri curate in România. Zapada au calcat-o oamenii; si ce murdara a devenit!
